Scrisoarea a XIII-a: prietena cea mai bună la o cafea se cunoaște

acum 20 de ani, am cunoscut-o pe prietena mea, pe nume Symon, așa îi spuneam.

sursa: unsplash.com

petreceam ore întregi la cafeneaua roma, căreia îi căzuse prima literă, un A.

eu beam cafea la espressor ori ceai, cele mai accesibile posibilități pentru studente

care se hrănesc odată pe zi, și atunci cu un bob de cafea.

nu țin minte nimic special despre zilele acelea, decât că era mult soare

ea râdea cu gura ei mare, era luminoasă și mereu parfumată,

ca o floare.

era tânără și plinuță, ceea ce ura, și purta haine hippy de la second hand, dar

cel mai important, era cu siguranță prietena mea.

pe terasa aceea ne-am cunoscut iubiții, am discutat teme sociale, apoi am aflat

și vești triste, murise cineva, un regizor mare.

sau pe patron îl părăsise soția și eu, ca o fată bună,

i-am alinat decepția, căci pe ea o chema ca și pe mine, și eram de-aceeași zodie,

așa că degeaba am încercat să mă țin bine,

cifrele au decis să plec cu inima frântă, să sufăr alături de el,

să beau cafea după cafea, sperând într-o minune, ca el să mă iubească

până la urmă, doar pe mine.

eu și Symon și cafelele noastre ne-am petrecut anii lungi, singuratici de studenție

alături una de cealaltă, îmbinând gânduri în perfectă armonie,

așa că am iubit cafeaua mulți ani de atunci înainte.

cafeneaua Aroma avea un magnet fantastic

se încolăcise în jurul sufletului meu de parcă avea elastic

din când în când schimbam localul cu unul mai scump, dar fir-ar

toate drumurile duceau la roma, de parcă era un făcut

să nu putem evada decât în același trecut.

anii s-au dus, școala s-a terminat, prietenia cu Symon a cam eșuat

fiecare s-a dus la casa ei, ne-am măritat, dar ea are trei

copii, fiind o mare curajoasă, iar eu doar pe tine

și amintirea unor cafele amare, ieftine, dar savuroase.

de câte ori văd promoții espressoare 

mă gândesc la Symon, la prietena mea, la cafelele băute împreună

la excesele care ne-au unit, la iubirile pe care le-am trăit

pășind pe covorul verde, stând incomod pe scaune de plastic albe

care șiroiau a ploaie uneori, și deseori a tristețe, neîmplinire, drumuri înfundate

între timp, un coleg de-al nostru, cu care beam cafele, s-a dus dincolo de nori

și tot cu Symon am vorbit despre el, că nu avea iubită, că era

neîmplinit, trist, resemnat cu citate motivaționale, cu vise nevisate.

așa că ține minte, pentru unii e prea târziu, orice ar face,

le e scris să fie singuri, neîmpliniți, așa că să-ți bei cafeaua cu o prietenă tonică,

frumoasă, plină de viață, este uneori cea mai bună alegere, pe viață.

ea încălca reguli morale, depășea limitele normale

își investiga bărbații, îi descoperea plimbându-le tații,

știind că de fapt e respinsă, nu băgată în seamă, dar

mergând totuși mai departe, cu mine alături,

eu neînțelegând mare lucru decât că situația mă depășea,

că tipul evident nu o iubea, oricât ar fi încercat ea să îl provoace,

oricât l-ar fi admirat, era inutil, ea se frământa cu suflet de copil.

apoi s-a răcit și Symon, soarele meu, era sătulă să muncească

pentru dragoste, căci de când s-a pomenit unul să vrea ceva serios,

iar celălalt să se complacă, nu, nu merge așa.

pe magazinul online magNET.ro am văzut un espressor exact ca cel de la roma

alb, înăltuț, care prepară boabe sau cafea deja măcinată,

espresso sau cafea cu lapte, arome în 5 trepte,

temperaturi gradate, măcinări variate, de la fin la grunjos

poate cafeaua m-a condus mai mult decât credeam

căci în ultima vreme doar rece o mai beam.

văzând că inima îmi galopează de la atâtea boabe cafenii,

am părăsit-o și am păstrat doar amintiri,

le-am spus tuturor cât de rea e cafeaua, dar ei

tot o beau, zilnic, pe nerăsuflate, beau câte 3-4 pe zi

sau chiar mai multe, iar de când am sărutat buze cu iz de cafea

m-am reamintit de ea, de Aroma mea și a ta,

dragă Symon, oriunde te-ai afla.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2019, sponsor: www.magNET.ro (Profimatic SRL)

Lasă un răspuns