Cât de mult doare nașterea naturală?

12 decembrie 201812 decembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Acest articol reprezintă opinia mea personală despre naștere, experiența mea subiectivă. Încerc doar să răspund întrebării simple: cât de tare doare nașterea naturală?

Și fac acest lucru pentru că în România nașterea prin cezariană este deseori făcută la cerere, fără a exista motive medicale (exemplific: hipertensiunea arterială, miopia, cordonul înfășurat în jurul gâtului la fetus,sau alte boli ale mamei sau copilului care recomandă cezariana). Din cauza numărului mare de nașteri prin cezariană, a crescut numărul de copii infectați cu Stafilococul Auriu, bacterie rezistentă la antibiotice care poate cauza abcese ale pieliu, șoc toxic, și poate pătrunde în organele interne (inimă, plămâni) sau în articulații. Bebelușii au un sistem imunitar nedezvoltat, așa că infecția cu Stafilococ Auriu, des întâlnită la pacienții chirurgicali, nu este motiv de bucurie.

Nașterea naturală doare, dar nu atât de tare încât să alegi cezariana doar de frica durerii. Contracțiile care prevestesc apropierea nașterii se manifestă prin întărirea întregii burți, iar durerea este intensă, astfel încât gravida se așează pe vine. În timpul nașterii, durerile sunt la fel de intense, dar cu durată din ce în ce mai mare. Momentul efectiv al ieșirii copilului poate fi ameliorat prin anestezia locală pentru epiziotomie.

În momentul ieșirii copilului, memoria durerii dispare instant, deși organismul numai ce a suportat cea mai intensă durere cunoscută vreodată. În sfârșit te întâlnești cu copilul tău, îi auzi vocea, îi numeri toate cele 20 de degețele și uiți orice durere. În plus, bonusul nașterii naturale este că după naștere vei avea cel mult dureri ușoare cauzate de epiziotomie (nu toate femeile au nevoie de epiziotomie, ci doar cele care nu se dilată complet sau la care copilul este prea mare). La nașterea prin cezariană, veți rămâne cu cicatrici inestetice, dureri postoperatorii care durează în funcție de organism (de la câteva zile la săptămâni sau ani), laptele matern va veni mai greu și pierdeți exact momentul pe care l-ați așteptat atâta timp: să fiți acolo când copilul deschide ochii pentru prima dată.

Cu puțină inconștiență și curaj, puteți îndura câteva ore de durere pe care le veți uita instant când se naște puiul de om. Cezariana implică anestezie, sondă urinară și nici nu sunteți complet lipsită de dureri. Dacă la nașterea naturală durerile le suportați în timpul nașterii, în cazul în care alegeți cezariana durerile mari vor fi postoperatorii. În loc să vă admirați și îngrijiți puiul în primele sale zile de viață, veți avea nevoie dvs. înșivă de ajutor, întrucât sunteți operată…

Durerile din timpul nașterii naturale seamănă cu crampele abdominale resimțite sub forma unei tăieturi, numai că senzația de tăietură va rămâne doar o amintire și nu va lăsa cicatrici.

Mai există și aspectul financiar al nașterii: cezariana, dacă este făcută la cerere, costă mai mult decât nașterea naturală. Nu este nici lipsită de riscuri: dacă la nașterea naturală poate apărea ruptura de uter, în timpul cezarienei se pot leza vase de sânge importante.

În realitate, tot ce contează este ca mama și copilul să fie sănătoși. Naștere naturală sau cezariană, chiar nu contează atâta timp cât nașterea se termină cu bine pentru toată lumea. Mie personal ideea de a fi inconștientă, de a nu ști ce se întâmplă cu mine, de a introduce în organism sondă urinară și anestezic mi s-a părut horror. Am simțit că nașterea naturală mă lasă să-mi controlez corpul, sau măcar să știu ce se întâmplă cu mine și cu copilul. Sau poate am vrut tare mult să fiu acolo, să o întâlnesc pe cea care-mi dădea ghionturi de-mi stătea inima în loc. Și am fost, mi-a zâmbit și am uitat toată durerea. De la urlat de durere, am trecut la fascinație în doar câteva momente, de parcă aș fi avut un junghi intercostal…

Cred că fiecare femeie se cunoaște îndeajuns pentru a alege ce e mai bine pentru ea. Însă mai cred că cezariana este supra-cotată, nefiind nici nedureroasă, nici nelipsită de riscuri. Ați avut vreodată o durere de dinți? Ei bine, tot la fel de greu suportabilă este și durerea din timpul nașterii naturale. Cu toate acestea, niciun dentist nu ne anesteziază complet doar ca să nu simțim nimic. Și dentistul, și moașa sau obstetricianul au nevoie de cooperarea pacientului pentru ca totul să decurgă bine.

Mai cred în feelingul mamei, foarte mult. Fă ce-ți spune inima, astfel încât să naști în siguranță. Atâta timp cât naști la spital, de preferat un spital de stat dotat cu incubatoare și săli de terapie intensivă pentru cazuri mai dificile, alege varianta mai bună pentru tine, familie și copil.

Naștere ușoară!

Fără categorie

Deschide cutia.ro și hai să ne jucăm cu adevărat, puiul meu!

9 decembrie 20189 decembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Știți ce-i place cel mai mult puiului de om?

Ciocolata, până se satură. Tableta și jocurile virtuale, până înțelege că se joacă singură, de fapt. Să deseneze toți poneii, până se plictisește. Rochițele noi, pe care le poartă doar la ocazii: serbări, zile de naștere sau plimbare. Îi place să-și facă temele, când nu e prea obosită și nu are mult de scris.

Dar cel mai mult și mai mult îi place joaca. Se joacă cu jucării, cu păpuși, cu părinții, cu copiii și cu cuvintele. Uneori, se joacă cu regulile, de orice fel. Mereu le schimbă și câștigă din ce în ce mai mult teren, inventează noi metode de a câștiga mai mult timp, mai multe drepturi și mai multă distracție.

Da, puiului de om îi plac distracția, negocierea și victoriile, indiferent de domeniu, iar cel mai mult îi place interacțiunea cu alți oameni. Chiar dacă se joacă pe tabletă, puiul mamii mă invită să particip, măcar ca simplu spectator. „Uită-te la mine cum mă joc, mami”, îmi spune ea, iar eu o ascult, că deh, e puiul meu.

Datorită ei am redescoperit jocurile. Mă joc cu plăcere și prefer jocurile virtuale de logică, viteză de reacție și imaginație. Dar îmi amintesc de copilăria mea, când jucam cărți, Țomapant, Remi, table sau șah cu familia sau alți copii. Jocurile virtuale sunt super interesante, dar au un defect: nu includ parteneri de joacă. Copilul se joacă de fapt singur, cu un ecran de tabletă care o felicită când obține scoruri mari. Am trăit clipe de șoc și groază când puiul meu, de altfel inteligent și sociabil, a încercat să vorbească cu Tom și Angela și a fost foarte dezamăgită că răspunsurile lor erau aceleași, indiferent de întrebarea ei.

„Acesta e începutul alienării. Mâine-poimâine vor urma prietenii imaginari, dependența de tabletă, refuzul de a intra în contact cu alți oameni. E timpul ca Mami să intre în acțiune! Trebuie să găsesc jocuri care presupun interacțiune, competiție, logică, senzațional și distracție!”. Așa m-am gândit și am căutat jocuri interesante, pentru copii din clasele primare, care să ofere interacțiune umană, să dezvolte viclenia cea bună și să ofere multă, multă joacă distractivă.

Și uite așa, dragi părinți, am deschis cutia. Vorbesc nu despre o cutie obișnuiă, ci despre cutia.ro,un site pentru jocuri de societate/ board games.

Când am văzut acolo câte jocuri sunt, m-am simțit ca în Jumanji, partea I. Am descoperit o mulțime de jocuri adevărate, cu reguli, piese de joc, table de joc, care presupun jucători în carne și oase. Ei sunt aliații mei în lupta contra jocurilor virtuale singuratice. Moș Crăciune, știi ce să aduci anul acesta puiului de om!

Moșule, anul acesta vrem jocurile Stone Age și Axio, ca să știi. Am ales Stone Age pentru puiul mamii pentru că este un joc despre viață. Jucătorii, copii sau adulți, trebuie să supraviețuiască în Epoca de Piatră. Au la dispoziție materie primă și oameni. Folosind doar lemne, piatră și aur, trebuie să asigure nu doar supraviețuirea tribului, ci și progresul său cultural. Spațiul este limitat pe tabela de joc, resursele la fel, așa că va câștiga cel mai ingenios, mai practic și mai harnic dintre jucători. Este un joc despre viață, muncă, strategii de supraviețuire și dezvoltare a unei comunități umane, din care puiul de om află despre drumul lung către o viață mai bună pe care l-au construit din piatră și lemne străbunicii săi. Oricât de civilizați părem în secolul 21, suntem încă dependenți de lemn pentru a ne încălzi, pentru a avea mobilier în case, piatra este încă temelia caselor și străzilor, iar aurul este podoabă și investiție deopotrivă. Număr de jucători: minim 2, maxim 4.

Axxio este un joc foarte diferit de Stone Age. Cu Axio, puiul mamii își dezvoltă gândirea matematică, abstractă, dar și atenția și abilitățile matematice. Număr de jucători: minim 1, maxim 4. Cum se joacă Axio? Faceți click pe link pentru a viziona tutorialul Axio, joc pentru copii de peste 8 ani.

De obicei, după ce puiul deschide cadoul de Crăciun, încântarea durează maxim câteva ore, după care totul revine la normal. Tableta redevine vedetă, părinții sunt captivați de televizor sau net și dacă vorbim, vorbim despre știri sau jocuri virtuale. Cred că e timpul să ne și jucăm împreună, să ne distrăm în scurta vacanță de iarnă. Cu jocuri precum Carcassone (disponibil pe cutia.ro), Stone Age sau Axio, devenim mai uniți ca familie, ne cunoaștem mai bine și ieșim din rolurile clasice de adulți și copii, devenind jucători cu drepturi egale și oferind copilului dreptul să învingă adulții folosindu-și mintea și abilitățile.

De acest Crăciun mă voi juca cu puiul meu. Abia aștept să-i descopăr ideile, să o văd entuziastă și doritoare de câștig. Iar eu mă voi simți din nou copil. Ce mi-aș putea dori mai mult de la Crăciun?

Articol scris pentru SuperBlog 2018. Sponsor: cutia.ro.

Fără categorie

O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă- Ioana Chicet-Macoveiciuc (recenzie carte)

1 decembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Am citit de curând prima carte a Ioanei Chicet-Macoveiciuc, „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă”. Cartea este despre părinți și copii, despre naștere, greutăți și soluții.

Scrisă într-un stil clar, pe înțelesul tuturor, dintr-o perspectivă personală dar totodată conținând sfaturi generale, utile viitoarelor mămici și celor care interacționează cu o viitoare mămică, „O să te țin în brațe…” este o carte încurajatoare, optimistă, pe alocuri haioasă, care tratează cu seriozitate tema maternității și a copiilor mici. Cartea poate fi cumpărată online de la editura Libris click aici.

Ce am apreciat la această carte:

– optimismul cu care tratează probleme esențiale pentru o viitoare mămică, precum: temuta naștere, fie ea naturală sau prin cezariană, relațiile dintre parteneri după nașterea copilului sau copiilor, felul în care gestionează problemele inerente copilăriei, precum micile îmbolnăviri, tantrumurile, comunicarea dintre adult și un copil mic

– sfaturile foarte utile pentru cei care interacționează cu gravidele, lista pentru nașterea la spital, micile suprize pe care le poate avea o femeie însărcinată care merge pe stradă, felul în care se distanțează de modelele tradiționale rigide de creștere a copiilor, faptul că insistă pe ascultarea și respectarea copilului: faptul că micuțul are doar 75 de centimetri lungime nu înseamnă că nu știe când îi e foame, frig, sete sau are vrea să fie luat în brațe

– este o carte non-ficțiune, care tratează problemele clar și răspicat, fără înflorituri romanțioase, despicând problema și găsind soluția. Dacă mama mea ar fi trăit, cred că mi-ar fi vorbit exact cum a scris autoarea în această carte, explicându-mi pe înțeles ce trebuie să fac ca să fie bine

– nu este adepta niciunei idei fixe: nu impune alăptarea obligatorie, oferă variante la alăptarea naturală, nu este adepta nașterii naturale indiferent de consecințe, oferă sfaturi practice pentru calmarea frustrărilor inerente atât din partea bebelușului, dar și din partea proaspeților părinți

– este realistă și recunoaște cât de mult i-a schimbat viața maternitatea, proces pe care mulți îl subestimează (ce mare lucru să stai acasă și să ai grijă de un bebeluș?, sau în câteva luni crește și nici nu o să simți că ai copil în casă)

– tratează cu aceeași seriozitate mămicile, dar și copiii. În cărțile tradiționale, mama este descrisă ca îngrijitor al copilului, adult responsabil și atoateștiutor. În această carte vedem că putem fi mama-partener, că un copil nu este un animal de companie pe care trebuie să-l îngrijim, ci o personalitate umană în devenire

– nu încearcă să impresioneze, ci să ajute. Și chiar ajută: oferă sfaturi realiste, clare, exemple personale și sinceritate (mie mi-a lăsat impresia că este o carte sinceră). Dacă aș fi citit despre diversificare înainte de naștere, cred că aș fi ales alimentele cu mai multă înțelepciune.

Singurul neajuns este că nu am citit cartea aceasta la timp, înainte să devin părinte. Oricum, nu cred că aș fi înțeles mare lucru, pentru că experiențele personale sunt diferite și puțină lume acceptă sfaturi în domenii atât de intime, unde toți vrem să fim mici Dumnezei.

Dar pentru fetele tinere care au o minte deschisă, cartea este un exemplu de bun simț și naturalețe pentru femeia care, până mai ieri, alerga liberă prin lume, pentru ca peste un an să se trezească prizonieră a puiului de om. Nu e dracul atât de negru, ne spune Ioana Chicet-Macoiveiciuc, mai ales dacă te pregătești sufletește pentru marea încercare chiar citind „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă”.

Fără categorie

Momo: virus, cacealma sau amenințare?

29 noiembrie 2018 puiulmamii2 comentarii

The „Momo Challenge” is an alleged form of cyberbullying that spreads through social media and cell phones. After phone users are enticed to contact a user named „Momo” through social media network WhatsApp, they receive graphic threats from the user and are instructed to perform a series of dangerous tasks. Wikipedia

Dacă n-ați auzit încă de drăcia asta de Momo, sau dacă ați auzit și nu știți despre ce e vorba, aflați că e pe bune.

Am primit două mesaje semnate MOMO, scrise corect în limba română. În primul MOMO salută cu un simplu Bună!, iar în al doilea mesaj se întinde la vorbă. Ești reală?, întreabă Momo pe puiul de om, prea mic ca să înțeleagă ce se întâmplă, dar suficient de isteț încât să nu răspundă la mesaj.

Auzise de MOMO de la colegii de clasă și știa că e o fată pe care o cunoaște toată lumea și care trimite mesaje frumoase unor copii. Curioasă, a privit câteva videoclipuri pe YouTube cu și despre Momo, în care copii mai mari sau mai mici au filmat conversațiile lor pe WhatsApp cu Momo.

Ea nu a primit mesajele pe WhatsApp, ci pe mesageria telefonului. După ce a citit mesajul, i s-au șters contactele și jocurile de pe tabletă. A repornit tableta și acestea au reapărut, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Ce mi se pare mie dubios? Păi, doar câteva chestiuni:

ce plăcere au copiii și tinerii să descopere adevărul despre Momo, o creatură sinistră, despre care unii spun că promovează jocul sinuciderilor Balena Albastră, iar alții spun că este un virus?
cum a aflat Momo numărul de telefon al copilului? Nu vorbește cu oameni străini, dar are cont pe YouTube și TikTok. Doar pe YouTube a văzut filmulețe cu Momo. Presupun că YouTube este în cârdășie cu sinistrele personaje din spatele Momo și că vinde informații personale. Altă explicație nu găsesc.
Numărul de telefon de pe care erau trimise mesajele era exact cel afișat pe YouTube, adică: 81345102539. Se pare că este un număr internațional, dar mesajele sunt în limba română. Isteria Momo durează de ceva timp, numerele de telefon se cunosc, dar nimeni nu a găsit o cale să oprească fenomenul. Are chiar și o pagină de Wikipedia (link la începutul articolului).
Deși nu am ajuns să primim amenințări sau propuneri de jocuri cu frânghia în jurul gâtului, gândul că un străin a avut acces la numărul de telefon al copilului este de speriat. Are număr de Orange, pe abonament. Am blocat numărul lui Momo, i-am explicat că este un virus rău și că nu e bine să vorbească cu străinii. Știa, dar era curioasă, pentru că ceilalți copii o cunoșteau și se spunea că uneori este de treabă cu cei mici și le scrie mesaje drăguțe.
Eu, adult cu numărul de telefon mult mai expus decât al copilului, nu am primit niciun mesaj de la Momo pe telefon. Și asta mi se pare iarăși dubios, pentru că s-ar putea ca acest sistem să știe ce numere de telefon aparțin copiilor.

Ar mai fi o explicație pentru modul în care Momo cunoaște numărul de telefon al unui copil: jocurile instalate pe tabletă ar putea fura date personale. În total, am 4 suspecți (YouTube, TikTok, Orange și jocurile de pe tabletă), cunosc numărul de telefon al lui Momo și înțeleg că unora le place să se joace cu intimitatea oamenilor și cu mințile copiilor.

Urât, Momo, urât!

Fără categorie

Dacă mami are blog, copilul își face vlog!

13 noiembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Nu mică mi-a fost mirarea când am observat interesul puiului de om pentru tot ce înseamnă videclipuri, filmulețe, jocuri și auto-promovare. Deși generația mea a pus mâna prima dată pe online după vârsta majoratului, butonarea dispozitivelor mobile este o îndemânare pe care mulți puști din zilele de azi o au. Aș spune că au în ADN capabilități uimitoare. Pe când degețelele ei mobile se mișcă cu viteza vântului turbat prin diverse joculețe ce solicită viteză de reacție, eu abia reușesc să trec de la un nivel la altul.

Joaca în jurul blocului a fost înlocuită de joaca în online, pe lângă online și legat de online. Își face selfie-uri, își aplică filtre de înfrumusețare, folosește Whatsapp, își caută filmulețe pe YouTube. Mai nou, aplicația TikTok (fostul Musically) face ravagii printre fetițele sub 10 ani. Ceea ce noi, părinții, jucam face to face (adică diverse jocuri de degete, păcăleli uite degetul- nu e degetul, etc), ei joacă online, pe TikTok. Mă bucur oarecum pentru ea, pentru că astfel de aplicații o învață ceea ce noi, copiii optzeciști, învățam unii de la alții, de pe maidane, în timpul liber, pe străzile pe care nu circulau atâtea mașini.

După selfie-uri și Whatsapp, au urmat filmulețele în genul TikTok, cu ea ca personaj principal. Apoi mi-a dat vestea cea mare: ar vrea să apară și ea online, pe YouTube sau TikTok, să primească inimioare și comentarii. A văzut că alți copii fac filme și pe postează online, așa că de ce nu și ea?

Fără a fi o capodoperă, primul vlog este despre pisici, mâncărică și joacă. Vizionare plăcută! Dacă vă place, să știți că s-ar bucura să primească un comentariu sau un like. Mulțumim!

Fără categorie

Copiii, cele mai frumoase ființe din Univers

6 noiembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Obraji bucălați, ochișori inocenți, mânuțe plinuțe și râsete din inimă. Credința nestrămutată în bine, în iubire și în frumos. Dorința de a fi alături de cei dragi, în ciuda neajusurilor și dificultăților.

Vă este cunoascută caracterizarea de mai sus? Dacă da, înseamnă că știți ce este copilăria, fie că ați rămas copil în suflet, fie că aveți un copil în preajmă.

Când îmbătrânim și devenim din ce în ce mai inutili societății, copiii noștri încă au încredere în noi și ne privesc ca pe niște oameni capabili, care îi pot ajuta când au probleme. Deși deja depășiți de ritmul iute ale vieții și de schimbările necontenite, copiii noștri apelează la noi cu încredere, fie că este vorba de o mică rană, o temă pentru școală sau de dorința de a plânge în brațele cuiva pentru că s-a lovit la un deget.

Copiii ne fac să ne simțim speciali și importanți, în ciuda negativismului din jur. Sunt atât de legați de rudele de sânge, încât ne acordă șanse nesfârșite de a-i iubi, proteja și conviețui. Dacă încercați să fiți prietenos cu un copil străin, ați putea fi dezamăgit: pe cât este de intim cu persoanele apropiate, pe atât este de rece cu străinii.

Pe măsură ce cresc, îi privim din ce în ce mai uimiți. Ce transformare miraculoasă suferă ei chiar sub ochii noștri! Din bebeluși plângăcioși, care mănâncă, plâng și își fac nevoile, din mici creaturi cu care nu te poți înțelege, devin copii. Copii care te ascultă, înțeleg ce le spui, îți oferă o bucățică de biscuite sau îți șterg ochelarii de vedere. Încet încet, cresc și ne iubesc din ce în ce mai mult, își exprimă încrederea și afecțiunea, nemulțumirile și angoasele, devenind, cu fiecare secundă, și mai frumoși decât înainte. Dacă există vreo ființă umană care nu se oprește din a deveni și mai frumoasă, aceea este copilul mult iubit.

Cu toate acestea, ceea ce descriu aici este un ideal. În realitate, nu toată lumea are parte de asemenea nestemate sufletești. Unii copii se nasc bolnavi, pe când alții își ignoră sau resping părinții. Este la fel de adevărat și viceversa, pentru că spitalele gemeau la un moment dat de copii abandonați.

Oriunde este frumusețe, este și multă muncă. Pentru unii, munca și duerea sunt singurele daruri pe care le primesc după venirea unui copil. Uneori, chiar și această iubire pentru cei mici obosește, se frânge sau amuțește, ca orice altă mare iubire a unui om.

Fără categorie

Nu e chiar așa rosy cum se spune…

18 octombrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Sarcina nu e așa rosy cum se spune, mi-a spus o viitoare mămică. Deși în mediul online circulă fotografii drăguțe cu nou-născuți și proaspete mămici aranjate și machiate, deși vedem cât de bine arată Kate Middelton după a treia naștere, pentru noi, celelalte femei, sarcina poate fi o primă probă dificilă.

Majoritatea viitoarelor mămici iau în greutate destul de mult. Unele au dureri de spate, altele au dureri de dinți, puls sau tensiune crescute ca valoare. Printre alte neplăceri ar fi urinarea deasă, poftele inexplicabile și oboseală, multă oboseală. În timp ce organismul lor trebuie să trăiască pentru doi, lumea din jur funcționează la aceeași parametri. Viitoarele mămici pot simți că au devenit mai lente și nu mai pot ține pasul cu schimbările din jur.

În spatele fotografiilor cu mămici fericite de nou-născuți stă de multe ori o familie suportivă. Un soț înlelegător, o mamă implicată sunt ingrediente esențiale pentru starea de bine a mămicii. Dar cum rămâne cu noi, celelalte, care nu apărem în fotografii decât accidental, chinuindu-ne să zâmbim la cameră? Cu nopți nedormite în spate, cu corpul îngreunat de kilograme în plus și muncă fizică, unele din noi cedăm și ne plângem pe unde apucăm, deseori la străini.

Când se termină greul?

Perioada dură a maternității nu este sarcina și nici primele luni de viață ale nou-născutului. Perioada de adaptare, șocuri, stres se prelungește ani după ani, spre marea uimire a mămicilor, care nu au știut cât de greu au crescut.

Nu ai timp să vorbești la telefon. Nu ai timp să faci un duș. Nu poți ieși din casă decât cu cel mic după tine, dacă stai singură cu el. Ajutoarele mai mult te dărâmă decât de susțin, pentru că fiecare vine cu propriile frustrări în viața ta, cauzând și mai mult stres. Cu nervii la pământ, picând de oboseală, tot ce auzi este: ai răbdare. Crezi că sentimentul de a opri urletele celui mic aruncându-l pe geam sau trântindu-l în pat sunt specifice unei mame nebune, dar afli cu stupoare că nu ești singura. Mama sau soacra nu vor recunoaște asemenea trăiri, dar străinii de pe Facebook vor fi mai sinceri.

Stresul maternității este incredibil. După 9 luni în care a fost doar al tău și a depins doar de tine, puiul mamii devine individualitate cu existență proprie, la care are acces familia lărgită. Din fetus, el devine copil, iar copilul este în atenția și responsabilitatea întregii societăți. În fotografii poate ești doar tu și cel mic, dar în realitate, mama și copilul devin puncte de interes pentru întreaga societate.

Mama, copilul și ceilalți oameni

Felul în care te descurci cu mititelul are impact asupra întregii familii, de la tată la socri. Dar fiecare etapă va trece. Pe ici pe colo, apar și surprize plăcute și sentimente incredibile de gratitudine față de soarta care te-a binecuvîntat cu un copil sănătos. Azi îți va oferi un biscuite din mânuța lui iar peste câțiva ani un carnet de note mulțumitor. Sau îți va șterge ochelarii cu propriile mânuțe.

Viitoarele mămici s-au aventurat într-o experiență teribilă și fantastică în același timp. Dacă sarcina le face asemănătoare, nașterea copilului trimite fiecare mămică înapoi pe drumul ei unic, mai mult sau mai puțin marcat de nefericiri și victorii.

La final, descoperi că anduranța la efort fizic și psihic își pune amprenta pe felul în care te vei descurca cu cea mai importantă persoană din viața ta, singura care ți-a simțit inima pe dinăuntru. Și vei face asta fără ca ceilalți să se simtă neglijați sau dați la o parte.

Învăț multe pe grupul de Facebook Educație cu Blândețe, pe care îl recomand viitoarelor mămici și mămicilor de copii mici.

Fără categorie

Nichiduta.ro sau locul unde gasesti tot ceea ce ai nevoie pentru copilul tau

11 octombrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

In calitate de parinte iti doresti tot ceea ce e mai bun pentru copilul tau. Nu vrei sa ii lipseasca nimic, prin urmare faci achizitii pe masura. De unde cumperi insa articolele pentru copilul tau?

Daca alternativa magazinelor fizice nu iti surade prea mult, afla ca poti economisi timp comandand anumite produse online. De fapt, poti gasi tot ceea ce ai nevoie pentru copilul tau in cadrul unui magazin online cunoscut – www.nichiduta.ro.

Produse disponibile pe site

De la jucarii si pana la haine si incaltaminte, in cadrul site-ului mentionat vei putea gasi solutiile potrivite, indiferent de exigente, preferinte sau cerinte specifice.

Gama de carucioare, spre exemplu, este una foarte diversificata. Exista aici solutii atat pentru parintii care calatoresc frecvent impreuna cu cei mici si au nevoie de carucioare care pot fi usor pliate si transportate, cat si pentru acei parinti care prefera sa aleaga carucioare pentru plimbari frecvente, mai mari ca dimensiuni si mai dificil de transportat cu masina.

Daca tot vorbeam despre deplasari cu masina impreuna cu cel mic, siguranta trebuie sa fie in acest caz pe primul plan. Cum altfel poate fi asigurata aceasta decat prin instalarea in autoturism a unui scaun auto corespunzator?

Pe www.nichiduta.ro cei interesati pot sa gaseasca scaune auto pentru orice grupa de varsta, disponibile in modele, culori si design-uri care pot sa multumeasca din toate punctele de vedere chiar si preferintele micutilor.

O alta achizitie de bifat atunci cand in familie urmeaza sa apara un nou membru se refera la patutul pentru copil. Si la aceasta categorie optiunile sunt foarte diversificate pe nichiduta.ro. Exista disponibile patuturi clasice, din lemn, patuturi pliabile, din materiale textile, dar si binecunoscutele patuturi transformabile, care pot fi utilizate in camera celor mici pentru o perioada indelungata.

Produsele de igiena si ingrijire nu lipsesc din catalogul online. Parintii grijulii pot gasi aici de la servetele si scutece pana la seturi complete pentru baie, prosoape, masute pentru infasat si pana la cadite de baie, termometre, cantare, sampon, balsam sau ulei de corp pentru copii.

Avantajele achizitiei articolelor pentru copii de pe Nichiduta.ro

Gama extinsa de produse in care pot fi regasite peste 50.000 de articole pentru cei mici constituie un prim avantaj pentru parintii interesati sa le ofere copiilor tot ceea ce au nevoie. Calitatea este garantata, produsele provenind de la producatori consacrati, recunoscuti pe plan mondial.

Sistemul de distributie si livrare pe care il ofera magazinul reprezinta de asemenea un element ce favorizeaza achizitiile din cadrul acestui magazin online. Cei interesati de anumite categorii de produse pot primi de asemenea suport telefonic sau online, pentru a lua decizii inspirate atunci cand vor alege ceea ce au nevoie pentru micuti.

Modalitatile diverse de plata si posibilitatea de retur in termen de 14 zile completeaza seria avantajelor oferite clientilor, alaturi de ofertele si promotiile frecvent intalnite in cadrul site-ului. Cu toate aceste atuuri devine evident faptul ca alternativa de a achizitiona online devine mult mai atractiva, mai ales cand vine vorba de oferte complete si complexe precum sunt cele regasite pe nichiduta.ro.

Fără categorie

Cum învățăm copilul să citească?

5 octombrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Ca părinți, ne simțim deseori responsabili pentru performanțele școlare ale copilului, cel puțin în primii ani de școală. Pentru ca urmașul să citească bine la vârsta la care intră în sistemul de învățământ, noi părinții trebuie să depunem multe eforturi prealabile. Cititul, scrisul și socotitul sunt deprinderi elementare, pe care le putem forma noi înșine puilor noștri. Pe lângă eforturile depuse de educatoare, părinții trebuie să vină în completarea acestora cu activități suplimentare distractiv- educative.

Puțini sunt copiii care vor adora cititul încă din prima fază. Transformarea sunetelor în litere scrise este o provocare pentru cei mici. Însă cu cât începem activitățile legate de citit mai devreme, cu atât deprinderea de a citi se va forma mai repede și mai corect.

În zilele de azi avem la dispoziție multe instrumente ajutătoare, precum: tăblițe magnetice cu litere și cifre, cărți pentru preșcolari și școlari de la Editura Gama (le recomand pentru că sunt frumos ilustrate și conțin lecturi scurte, adaptate vârstei), cuburi cu litere inscripționate. În avalanșa de oferte, metodele tradiționale au încă un loc fruntaș. Copilul nu va învăța să citească singur, folosind litere magnetice.

Pentru a învăța să citească, un copil are nevoie de tradiționalele valori precum: timp liber și răbdare din partea părintelui, hârtie și pix sau creion, precum și curiozitate din partea copilului. În zilele de azi, există multe aplicații pentru copii, ce conțin litere jucăușe și atrăgătoare, povești audio și video. Cu toate acestea, copiii nu învață să citească mai repede, precum ne-am aștepta.

Motivul este simplu: copilul are nevoie de un profesor uman, care în primă instanță este părintele, frații mai mari, urmat de educatoare și de ceilalți copii. Educatorii și învățătorii au metode eficiente de a învăța copiii să citească, dar sprijinul și suportul familiei este esențial. În familie, copilul trebuie impulsionat către citit, păcălit, recompensat, astfel încât să înțeleagă cât de frumos este să citești.

Ce putem face noi părinții pentru a ne învăța copiii tainele cititului?

îl putem învăța literele alfabetului de la cele mai mici vârste. Asta nu înseamnă că un copil care recunoaște literele citește automat un cuvânt. După învățarea literelor, urmează învățarea cuvintelor scurte, compuse dintr-o silabă
îl punem să citească numerele de la mașini, care sunt scurte și conțin litere mari de tipar
îl punem să citească etichetele de pe produsele de magazin, pentru a înțelege că cititul este o activitate utilă vieții de zi cu zi
îl lăudăm când spune cu voce tare literele recunoscute pe stradă, fie ele firme, mărci, indicatoare
îi citim cărți cu povești scrise cu litere de tipar și din când în când îl rugăm să citească cuvintele scurte, pentru a-l implica activ
folosim cărți cu ghicitori amuzate, cu rimă, care plac celor mici
alcătuim cuvinte cu literele magnetice, cu cuburile inscripționate și le pronunțăm rar, pe sunete
îi scriem copilului bilete scurte, după ce învață să citească, sau mesaje online (unii părinți folosesc Whatsapp)
îi suntem alături când se joacă pe tabletă și îi instalăm aplicații educative, care îi învață pe copii să formeze un cuvânt din anumite litere, să aleagă litera lipsă dintr-un cuvânt, etc.
când copilul a învățat bazele cititului, îi punem animații subtitrate pe care le poate citi.

Cu siguranță există mult mai multe metode de a ne încuraja puișorii să citească și să le placă cititul. Copilul nu trebuie certat, forțat să citească. În plus, exemplul celorlalți copii este esențial pentru motivația copilului. Dacă puiul de om vede în jur copii care citesc, se va simți impulsionat către această activitate.

Bineînțeles, există copii cărora nu le place să citească, plâng dacă părinții îi roagă să citească sau se plictisesc. Din acest motiv, trebuie să fim atenți la ce anume îi place copilului să facă. Îi place să se dea cu bicicleta? Îi căutăm o poveste despre biciclete sau un articol scurt despre întreținerea acestora.

Pentru ca un copil să învețe să citească, cititul trebuie să fie integrat natural în viața sa de zi cu zi, iar părintele trebuie să fie permanent atent la noile ocazii de a impulsiona urmașul să descopere tainele cuvântului scris. Ca orice altă activitate, cititul se învață în timp, cu dăruire, drag și joacă.

Fără categorie

Mămici online, internați-vă copiii în Spitalul Virtual pentru Copii

17 septembrie 2018 puiulmamiiLasă un comentariu

Mămici cu pici și cu pitici, dacă nu știați, a apărut pe Facebook primul spital virtual pentru copii din România. Inițiativa aparține medicului pediatru Craiu Mihai.

Deocamdată, în spital nu găsim cine știe ce aparatură sofisticată, ambulanță privată sau elicopter și nici măcar banalul dulăpior cu medicamente. În acest spital lucrează un singur medic. Aparatura sa este bunăvoința cu care explică fanilor paginii cum funcționează organismul celor mai mici pacienți.

Medicul afirmă că tot mai mulți dintre părinți cred că spațiul online ține lor de medic. Într-adevăr, grupurile de Facebook pentru mămici sunt pline de cereri și oferte de sfaturi medicale, ceea ce cred că este un lucru bun. Ne interesează sănătatea puilor noștri. Vrem să cunoaștem cele mai bune tratamente pe care i le putem administra sau efectele adverse ale vaccinurilor și medicamentelor. În lipsa consultațiilor medicale gratuite și a medicamentelor gratuite cu care am crescut în perioada ceaușistă, recurgem la mediul online.

Mămicile întreabă, mămicile răspund

Oare ce înseamnă bubițele roșii de pe gâtul copilului? Dar faptul că tușește, orice sirop de tuse i-am dat? De ce i s-a umflat porțiunea de braț unde a fost vaccinat și ce trebuie să fac în acest caz? Unde pot găsi un pediatru duminică seara? Ce alte alternative avem în afara antibioticelor? Sunteți mulțumite de tratamentele homeopate?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările puse în grupurile pentru mămici. De cele mai multe ori, răspunsul final este: mergeți cu copilul la medic, mai ales dacă este de vârstă foarte mică. Nu dați tratamente după ureche și nu oferiți medicamente fără prescripție medicală copilului. De multe ori, examenul medical și rețeta au un preț destul de piperat. Nu oricine își permite să meargă la medic oricând și la orice oră. Cele mai defavorizate sunt mămicile din mediul rural, care au acces la medicul de familie și la farmacist, în cel mai bun caz.

Ce bine ar fi dacă ne-am putea interna copiii la cel mai mic semn de boală într-un spital virtual. Dar și mai bine ar fi dacă boala copilului ar fi virtuală, asemenea unui joc despre boli de mult dispărute. Însă cum ar putea dispărea rujeola, spre exemplu, dacă în secolul 21 unii părinți au decis să nu-și vaccineze copiii? Și cel mai trist este că cei care nu și-au vaccinat copiii, îi predispun și pe ceilalți la îmbolnăviri grave.

Pneumonia, principala cauză de deces a copiilor din România

În România, cea mai frecventă cauză de deces la copiii sub 5 ani este pneumonia. Și tot în România, spune medicul pediatru Mihai Craiu, sunt extrem de întâlnite rezistențele la antibiotic, cauzate de administrarea repetată de antibiotic. Pe vremea noastră, spunem unii, nu se dădea antibiotic pentru o tuse. Pe vremea noastră, umblam prin ploaie și vânt și nu pățeam nimic. Pe vremea noastră, vaccinurile erau obligatorii, vizita medicală era gratuită și medicamentele aveau același preț: 0 lei.

Ideea unui Spital Virtual pentru Copii este excelentă pentru educarea părinților. Copiii noștri nu se îmbolnăvesc în mediul online și nici nu se vor vindeca în mediul online, după câteva discuții pe Facebook. Bolile reale au nevoie de tratamente reale, de informații corecte și de responsabilitate parentală. Și dacă un medic s-a gândit să ofere educație sanitară părinților bombardați de știri despre efectele adverse ale vaccinurilor și cu mituri despre cauzele îmbolnăvirii copilului, este un semn bun pentru sănătate.

Dacă vreți să aflați ultimele știri din domeniul pediatriei, dacă doriți să întrebați un pediatru despre sănătatea copilului Dvs., intrați cu încredere în Spitalul Virtual pentru Copii. Cu un pic de bunăvoință și informare de calitate, poate ne întoarcem în timp, la vremurile în care ne vaccinam copiii și nu tratam pneumonia cu sticle cu apă fierbinte.