Cele mai frumoase melodii despre mama

Dacă mai era nevoie, iată două melodii emoționante despre legătura mamă- copil- tată. Despre cum ne purtăm reciproc unii în ceilalți, uneori cu fericire, alteori cu teama de a nu ne pierde unii de cealalți, alteori cu disperare, cu dorul timpului care trece atât de repede prin noi și ne lasă mai bogați și mai săraci în același timp. Cu imensă iubire, indiferent de șicanele vieții și de neputința de a ne iubi la nesfârșit și de a oferi puilor noștri numai lucruri bune, să ascultăm muzica și să simțim, ca de obicei, mai mult decât lăsăm să se vadă.

  1. Iubește-mă mama (Gașca Zurli)

2. Crăiasa Zăpezii

Și cum s-a scris mult și bine despre ce înseamnă să fii mamă, vă recomand cartea Colecționara de Parfumuri Interzise și filmul Mamă și Copil. 

Mamă și copil (film): când vârsta este doar un număr

Dacă ar fi să recomand un film unei viitoare mămici, acesta ar fi Mother and Child (Mamă și copil). Filmul tratează tema într-un mod foarte complex, trecându-ne prin relația dintre mama și fiica naturală, mamă și fiică adoptată sau mamă tânără care va trebui să-și dea copilul spre adopție și mama adoptatoare. Personajele sunt realiste iar filmul este o dramă în adevăratul sens al cuvântului. Ca și viața, în care oricât ne-am strădui, uneori se întâmplă prea mult rău, uneori am pierdut prea mult timp iar uneori, oricât ne-am fi dorit alt final, este deja prea târziu.

Filmul are o distribuție foarte bună, respectiv Anette Benning, Samuel Jackson, Jimmy Smits și alții, iar evenimentele emoționează, întristează, șochează și bucură într-un mod destul de ironic. Oricum, nu vă așteptați la un film clișeic, în care relația mamă- fiică este învăluită într-un norișor pufos, dar nici la relația mamă severă- adolescentă rebelă cu șuvițe verzi. Nu, realitatea din film transcende experiențele obișnuite și ne învață să ne asumăm maternitatea și riscurile ei.

Dintotdeauna mi s-a părut că oamenii care nu au copii sunt incompleți. Credeam asta mai ales în copilărie, când copiii mi se păreau a fi centrul Universului, așa cum eram eu pentru părinții mei. Pe parcurs însă sentimentul acesta s-a voalat, experiențele s-au acumulat și nu mai fac astfel de judecăți de valoare. Există oameni pentru care o sarcină înseamnă probleme foarte mari, există oameni care riscă enorm și plătesc cu viața și există oameni care fac un copil doar dacă totul în viața lor este perfect. Și niciunul dintre ei nu greșește.

Printre femeile trecute de o anumită vârstă există preconcepția că este deja prea târziu pentru a face un copil. Fie au avut probleme de sănătate, de familie, de serviciu sau toate la un loc, consideră că peste 35 de ani e prea târziu. Nu e prea târziu. Ne-o arată femeile care nasc primul copil după 40 de ani, femeile care nasc la 50 de ani, precum sora lui Michael Jackson, și femei care intră în Cartea Recordurilor, precum Adelina Iliescu, care a născut la peste 60 de ani. Există mame care au născut regulamentar la vârsta de 20- 30 de ani și care nu au apucat să-și vadă copiii mari din cauza unor boli și există mame în vârstă care își văd și cresc și nepoții.

Și oricât ne-am iubi copiii, există ochii celorlalți, care ne judecă, ne condamnă și ne dictează viața oricât am încerca să facem totul bine pentru toată lumea. Chiar dacă devenim mame, suntem la rândul nostru copiii părinților noștri, uneori până la adânci bătrâneți. Iar unele relații dintre părinți și copiii lor adulți sunt extrem de toxice pentru terțe părți, făcând din familia nouă o simplă anexă a familiei vechi. Bătălia este mare când e vorba de venirea pe lume a unui copil, pentru că în joc este viitorul a multor oameni. Cine va primi iubirea și sprijinul copilului? Cine se va bucura de atenția și respectul lui? Al cui este copilul, în ordine ierahică? Pentru că, din păcate, între mamă și copil se interpun multe bariere, mama fiind uneori văzută ca simplu recipient de înmulțire.

Vizionați filmul Mamă și Copil! Veți vedea că uneori negrul nu e atât de negru, iar alteori norul pufos ascunde furtuni teribile.

Spor la mămicie.

Când mama greșește

Ne iubim copiii ca pe ochii din cap. Poate din acest motiv aproape orice facem sau spunem pare greșit față de puiul de om. Oare-l hrănim sănătos? Oare nu-l îndopăm cu antibiotice? Și, mai presus de orice, este puiul de om…fericit? Pentru că dacă puiul de om nu e fericit, mama se simte vinovată.

De la aceste gânduri normale până la gesturi extreme despre care citesc în presa internațională e cale lungă. Cum ajung unele mame să-și ucidă proprii copii? Să-i înfometeze convongându-i că au cancer, să-i arunce de la etaj, să-i înece sau să-i împuște? Și vorbim de mame educatoare, casnice sau polițiste, de mame care aparent nu aveau boli mentale sau comportamente deviante. Astfel de cazuri tragice ne dau un semnal de alarmă: mama poate greși. Mama e o ființă umană supusă unor presiuni imense, interne și externe, care la rândul ei e suspusă bolilor fizice sau psihice. Mitul mamei eroine, al mamei care se sacrifică pentru puiul de om pentru a-l face fericit nu este decât un mit. Mama, o femeie în carne și oase, este doar o ființă umană care poate deveni asasina propriilor pui pentru că a fost stresată, jignită sau poate doar geloasă.

Femeia sau fata care devine mamă nu este automat dotată cu simțul binelui și nu știe automat ce e bine și ce e rău. Meseria de mamă presupune emoții foarte intense care pot dezechilibra, oboseală fizică și psihică, rezistență la stres intern și extern. Nu toate femeile pot fi bune mame doar pentru că au născut un copil sănătos. A fi mamă presupune și a reuși să echilibreze balanța fragilă mamă-copil–tată-bunici, a administra corect medicamente, a hrăni copilul, a face muncă fizică, a ști când să apelezi la ajutor medical sau de orice alt fel atunci când istovește. Dar mai presus de orice, a fi mamă înseamnă a respecta dreptul la viață al puiului de om.

Iar unele mame și uneori unii tați trăiesc cu impresia că au drept de viață și de moarte asupra puiului de om. Mecanismul acestor fapte criminale mă depășește. E însă tragic că sunt atâția copii pe lume care și-au găsit sfârșitul tocmai în brațele unei mame asasine.

Puiul mamii și puiul tatii

ilustratie femeie insarcinata responsabilitate parintiSursă foto: Facebook

O mamă își poartă copilul 9 luni în uter, dar un tată poartă responsabilitate copilului pentru o viață.

Această ilustrație a fost folosită în ideea că reponsabilitatea unui tată depășește plata facturilor și că rolul lui în creșterea copilului este mult mai mare decât cel aparent. Tatăl este prezentat în prim plan, dotat cu un creier supra-dezvoltat în care copilul este așezat ca într-un uter, iar mama este în plan secund, aparent purtându-și sarcina, lipsită de griji și responsabilități. Așa să fie oare?

Deși scopul ilustrației este prezentat ca unul pozitiv, acela de a stimula implicarea taților în creșterea copiilor, ceea ce e un lucru bun, ilustrația în sine îmi atrage atenția asupra mamei aflate în plan secund. Bine, am înțeles, tatăl e creierul familiei, principal aducător de venituri, dar oare există vreo mamă care nu-și face griji pentru copil după naștere? Există vreo mămică ce nu se gândește responsabil la viitorul copilului ei? Există cazuri și cazuri de ambele părți, există atât mame iresponsabile cât și tați ireponsabili, dar nu putem face o statistică exactă a acestora.

Într-adevăr, atunci când mama este însărcinată, tatăl cade cumva pe locul doi, pentru că de la ea se așteaptă livrarea pe lume a unui copil sănătos, fie el băiat sau fată. Însă rolul pasiv al tatălui se termină imediat după naștere, el putând să se implice activ în creșterea puiului de om. Și cu atât mai mult rolul pasiv al mamei se schimbă complet, pentru că un copil în uter este mult mai puțin solicitant decât un copil nou-născut.

Dacă nu ar exista în societate concurența dintre bărbați și femei- de la cine câștigă mai mult la cine este mai important în viața copilului, această ilustrație nu și-ar fi găsit rostul. Că biologia a făcut ca femeile să poarte sarcina e una, dar că oamenii simt nevoia să reducă rolul femeii la a purta o sarcină, e cu totul altceva. Însă ceea ce vedem în imagine e purul adevăr, atât istoric cât și actual. Din cele mai vechi timpuri, femeile au fost jefuite de acest dar prețios al maternității, multe fiind private de o maternitate fericită prin diverse metode.

Nu, războiul sexelor nu este prezent doar până când partenerii se aleg în vederea căsătoriei. Războiul sexelor continuă și după nașterea copiilor, și în timpul căsătoriei, și după finalizarea căsătoriei. Acum bineînțeles, depinde și cei cei implicați în război. Dacă bărbatul vede în femeia împreună cu care a conceput un copil un simplu instrument al realizării lui personale, fără să înțeleagă că și ea este o ființă conștientă care gândește și simte responsabilitate față de copilul lor, atunci războiul acesta inutil și dur poate fi fără sfârșit.

Cărți pentru mămici și aspirante la mămicie (1)- Colecționara de Parfumuri Interzise

„Colecționara de Parfumuri Interzise” este un roman scris de Kathleen Tessaro. Titlul original este „The Perfume Collector”, la care traducătorul român a adăugat și mențiunea „interzise”, pe bună dreptate. Deși romanul este un roman istoric captivant și bine scris și totodată o incursiune în lumea misterioasă și exotică a parfumierilor adevărați, el tratează subtil și ideea maternității.

Cartea are doar recenzii foarte bune în online pentru că le merită deplin. Este scrisă cu mult talent, este dramatică, sinceră și foarte realistă. Pentru mămici, romanul este un must read, pentru că ne arată că nu toate mamele au norocul de a-și crește copiii, de a-și trăi liniștit maternitatea, deși și-ar dori. Citind rândurile cărții dar și printre rânduri, înțelegem intensitatea sentimentelor și sacrificiului de sine de care este capabilă o mamă a cărei maternitate i-a fost interzisă. Nu toate femeile au norocul de a simți primele bătăi de inimă ale copilului lor, nu toate au șansa de a fi alături de puiul lor când crește.

Chiar dacă viața le desparte pe protagonistele principale, mamă și fiică, legătura dintre ele străbate barierele sociale datorită unui simț foarte dezvoltat pe care îl au, și anume datorită mirosului. Mirosul unic al copilului inspiră mama respinsă de societate să creeze un parfum care să miroasă asemenea copilului la care a fost nevoită să renunțe. La rândul lui, copilul își reamintește că mama sa naturală i-a fost alături pe cât a putut în copilărie, printr-un șiretlic ingenios dar care în final s-a dovedit insuficient.

Puține cărți emoționează până la lacrimi, tot la fel cum puține cărți îmbină apelul la inteligență cu apelul la emoții. Colecționara de Parfumuri Interzise reușește să-și înlăcrimeze cititorii, să spună adevăruri, să fie tragică și dătătoare de speranță în același timp. Dar e și o carte care te responsabilizează ca părinte. Precum spuneam și în alte articole, statutul de părințe aduce emoții, griji, bucurii imense, dar și interdicții, respingeri și drame. Mama din romanul prezentat este o mamă căreia viața i-a interzis multe, de fapt cam tot, în afară de iubirea responsabilă pentru fiica ei.

Acțiunea se defășoară în Paris și Londra, pe mai multe planuri temporale, navighează lejer prin mai multe cercuri sociale, tratează teme generoase precum munca de jos, abilitățile extraordinare ale unor oameni simpli ca și condiție socială, nazismul, soarta oamenilor săraci, relațiile complicate dintre bărbați și femei, curajul în fața bolii și a morții iminente dar și compromisurile pe care le facem toți în viață. Și totuși, dincolo de toate acestea, dintre rândurile romanului răzbate iubirea unei mame pentru fiica ei, căreia îi oferă printr-un testament neașteptat libertatea de a alege, deși cumva libertatea fiicei era deja oarecum știrbită…

Așa că dragi mămici și viitoare mămici, dragi fiice, citiți „Colecționara de Parfumuri Interzise”!

sursa foto: nemira.ro

Amintirea primului biscuite oferit de puiul de om

boboc trandafir inghetat

Timpul trece, puiul crește. I-ai oferit nopțile albe, grijile, iubirea, lăpticul din biberon sau pe cel natural, l-ai ținut de mânuță când a făcut primii pași, i-ai diversificat mâncarea, ai plâns, ai fost fericită și nefericită în același timp, te-ai mândrit cu puiul tău, te-ai îngrijorat ca nu carecumva să nu fie în graficul evoluției, i-ai studiat bubițele, i-ai cremuit arsurile cauzate de scutec, l-ai îmbăiat, plimbat, adormit, trezit, i-ai tratat bolile, ai plâns odată cu plânsul lui.

Ai suportat remarcile, întrebările, atitudinile, ai alergat până peste puteri, ai cedat, apoi ai primit ceva.

Ai primit prima dată hrană din mânuța lui. Ai primit un biscuite oferit de puiul tău. Pur și simplu, fără să ceri, fără să fi simțit foamea, fără să fi visat la un asemenea gest, ai primit un biscuite exact în modul în care tu i-ai oferit atâta timp hrana necesară pentru ca el să trăiască și să crească.

Nu sunt minunați puii de om, mai ales când sunt foarte mici dar atât de generoși? Iar acel biscuite rămâne întipărit în amintirea mamei puiului de om, făcând din biscuite hrană vie, dovadă de iubire și cel mai bun remediu anti-stres.

Pentru că dacă el, puiul de om, ți-a oferit un biscuite, înseamnă că ai făcut ceva bun pe lumea asta.

Dar să nu rămânem înțepenite în amintirea acelui moment magic. Dacă atunci când era încă foarte mic ți-a oferit un biscuite, asta nu înseamnă că totul s-a rezolvat și viața rămâne în acel moment magic pentru totdeauna. Ți-a oferit el un biscuite, dar îți va cere mai târziu. Îți va cere o jucărie, ceva dulce, ceva anume de mâncare, apoi va cere o păpușă văzută la reclamă sau un joc mai interesant. Îți va testa limitele și dotarea financiară, îți va pune întrebări incomode peste doar câțiva ani. Va solicita cea mai multă atenție din partea ta, până uiți de tine, uiți de priorități și uiți să-ți mai iei măsuri de precauție.

Amintirea unui biscuite oferit de mânuța puiului tău este caldă, emoționantă și mai roz ca-n basme. Dar nu uita că orice biscuite expiră. Că trebuie să rămâi vigilentă în toate aspectele vieții, că nu ai voie să obosești prea tare și că pentru a te hrăni este necesar să rămâi întreagă, cumva.

Prioritatea mamei este sănătatea puiului de om

copil bolnavDeși la naștere li se acordă doar cu un scor Apgar care le evaluează starea de funcționalitate în momentul nașterii, puii de om, chiar și cei născuți perfect sănătoși, dau palpitații mamelor indiferent de vârstă.

Virozele sau infecțiile respiratorii, infecțiile din sfera ORL (nas-gură-urechi), bolile de piele sunt printre cele mai răspândite dintre bolile copiilor foarte mici. Iar dintre cele menționate, cele mai grave sunt infecțiile respiratorii, care se manifestă prin febră, frisoane (ba îi este prea cald, ba îi este prea frig), respirație greoaie. La nou născuți, o infecție respiratorie netratată la timp poate fi chiar letală în câteva zile. Febra înaltă lăsată netratată poate duce la convulsii febrile, periculoase pentru viața celui mic.

 

sursă foto: contzilla.ro

Pentru a trata febra la un nou născut, pediatrul recomandă tratamente anume și doze adaptate celor mici. Pentru copiii mai mari, se administrează ibuprofen, paracetamol, algocalmin, iar cel mai eficient este considerat Novocalminul supozitoare, care se administrează dacă un copil are febră de 38 sau peste 38 de grade. Împachetările sunt foarte eficiente și simplu de oferit micuțului: un îmbibă cu apă la temperatura camerei un prosop mai mare și se înfășoară copilul în prealabil dezbrăcat. Prosopul se schimbă la un anumit interval orar, însă pe lângă împachetări trebuie administrat și tratamentul medical indicat.

Banalele afte pot avea ca simptom febra de 38-39 de grade!

Infecțiile ORL sunt și ele o urgență pentru că sunt dureroase și nu poți lăsa copilul să plângă, pentru că infecția nu trece de la sine. Otocalm picături pentru urechi sunt administrate de obicei copiilor în astfel de cazuri, dar cel mai indicat este totuși medicul specialist. Poate cel mic are un dop de ceară care presează timpanul și nu o infecție. Dopul de ceară se scoate imediat și fără dureri, iar durerea provocată trece instant.

Ce ușor se rezolvă toate când ai aproape un medic și suma de bani necesară tratamentului! Însă lucrurile se complică atunci când locuiești la sat sau când nu ai asigurare medicală și nici bani. La început de an 2018, unii medici nu au semnat contractul cu CAS, ceea ce-i împinge pe oameni să apeleze la Ambulanță sau la secția de Urgențe în disperare de cauză, pentru că eu nu am auzit de om sănătos care să se ducă la spital pentru că nu are ce face în timpul liber. În plus, urgențele pot apărea la orice oră, spre deosebire de programul medicului de familie, care se desfășoară ziua, între anumite ore.

Sănătatea copilului este vitală pentru mamă. Un copil letargic, care nu mai are putere să meargă, cu febră mare, care plânge pentru că-l doare abdomenul sau urechea sunt urgențe pentru mămici, care trebuie să caute orice ajutor calificat. Poate pe vremea bunicilor tusea trecea cu sirop de ridiche neagră, dar virușii și bacteriile nu mai sunt ca pe vremea bunicilor și nici imunitatea copiilor alimentați cu E-uri și oxigenați cu pulberi chimice nu mai este ce-a fost.

Intrarea în colectivitate, probă de foc pentru întreaga familie

Puiul mamii a crescut, are 3 ani sau mai mult și este timpul să meargă la grădiniță. Dacă mersul la creșă este opțional, frecventarea grădiniței este obligatorie, pentru că îți pregătește copilul pentru școală. Și, deși te-ai aștepta ca stresul să mai scadă pentru că cel mic a crescut puțin mai mare și știe să ceară la toaletă, știe să mănânce singur și îi poate răspunde la întrebările simple, nu e deloc așa. Odată cu intrarea în învățământul preșcolar, provocările se înmulțesc ca număr și intensitate!

Dacă ești unul dintre părinții care își pregătesc copilul pentru grădiniță, află că și tu trebuie să te pregătești pentru grădiniță. Da, tu!

  • răcelile se vor înmulți, pentru că cel mic intră în colectivitate, și de acolo aduce și acasă prieteni falși precum: bacterii, paraziți, viruși. Pregătește-ți agenda de telefon cu câteva numere de contact ale medicului de familie, medicilor pediatri, pentru că vei avea nevoie. Pregătește-ți și tu sistemul imunitar, pentru că unele boli ale copilului vor fi preluate de întreaga familie.
  • vei participa la primele ședințe cu părinții, la primele serbări de Crăciun, la primele evaluări ale capacității școlare și sociale ale copilului tău.
  • în funcție de programul ales (normal, de la 8 la 12 sau prelungit, de la 8 la 17), mersul la grădiniță va implica mai mulți membrii de familie, precum tăticul, bunicii, mătușa, bona, fiecare după posibilități
  • vei lua contact cu alți părinți și cu doamna educatoare, dar nu se vor lega mari prietenii. Vei cunoaște cu această ocazie părinții din împrejurimi, copiii cu care cel mai probabil puiul tău va fi coleg de clasă sau de școală în anii următori și e bine să lași loc de bună ziua
  • evită conflictele de idei cu conducerea școlară și cu ceilalți părinți, indiferent de motiv. Deși e puiul tău, comportamentul și frecvența la grădiniță sunt monitorizate de ceilalți, așa că nu te mira dacă alții vor face comentarii la adresa puiului tău
  • Deși grădinița de stat e gratuită, vor exista anumite costuri: pentru rechizite, pentru cadouri, pentru micile ieșiri ale copiilor în locuri de joacă sau la diverse activități educative. Da, și la activitățile din Săptămâna Altfel. Și la serbările de Crăciun și de final de an școlar, unde vor apărea costurile costumelor și ale închirierii unor săli dotate corespunzător
  • puiul crește și învață mai bine în colectiv și prin metode pedagogice dovedite ca eficiente. Du-l la grădiniță zilnic, cu excepția zilelor în care este bolnav. Întreabă educatoarea dacă are pretenții la scutire medicală pentru zilele de absență, ca să nu te trezești cu surprize la finalul anului școlar, gen o diplomă pentru cel mai absent preșcolar
  • nu obosi copilul cu activități extrașcolare decât dacă vrea el și insistă. Plimbarea copilului în medii străine înseamnă mult pentru sistemul lui imunitar, și așa asaltat de microorganisme dăunătoare.

Poate sunt mai multe de spus pe acest subiect, dar cam aceasta este esența subiectului de azi. Grădinița este un pas mare nu doar pentru cel mic, ci și pentru întreaga familie.

Succes!

Sfaturi pentru proaspetele mămici

Sarcina și nașterea sunt în sine stresante pentru organismul sănătos, dar și mai stresat este micul organism care abia a ieșit din uterul tău și are multă nevoie de acomodare la viața terestră. Și se acomodează greu, prin treziri noaptea, diverse reacții la laptele formulă, plânsete și solicitatea unei atenții permanente din partea mămicii.

Ideal ar fi ca viitoarele mămici să fie pregătite dinainte pentru noul program de viață, pentru nevoie bebelușului, iar sarcinile de îngrijire să fie împărțite pe persoane, astfel încât proaspăta mămică să fie protejată de epuizarea fizică și psihică. Ar if ideal un manual cu principalele probleme care pot apărea în primele luni de viață ale bebelușului, dar pe de altă parte, problemele sunt multe iar bebelușii, unici.

Foarte utilă mi se pare înscrierea pe un grup de mămici din orașul proaspetei familii, grupuri care se numesc: mămici brașovene/constănțene/etc. Aceste grupuri sunt un real sprijin prin informațiile pe care le pot oferi proaspetelor mămici pe diverse domenii utile, ca: diverse afecțiuni ale copiilor, pete pe piele, lista cu contacte ale medicilor pediatri și programul de consultație, dar și schimburi de hăinute ale copiilor, ofertele de creșe și grădinițe de stat dar și particulare, magazine dedicate celor mici, cazuri de familii cu bebeluși care au nevoie de sprijin material în anumite perioade, etc.

Aceste grupuri nu sunt deloc podium de promovare a copiilor și nici prilej de laudă pentru părinți. Aceste gurpuri sunt, dimpotrivă, un mare aliat al părintelui în lupta sa de a-și crește puiul cât mai sănătos și frumos, sau sursă de informații hilare uneori, dar utile, de genul: unde găsim căpăcele de ghindă pentru lucru manual, sau care este cel mai bun profesor de matematică pentru gimnaziu.

Pentru că grupurile de mămici sunt active, știu tot și îți pot oferi informații și recomandări până când piticul ajunge la gimnaziu, să zicem. Sau până când, doldora de informaiile acumulate în toți acești ani, nu mai ai nevoie de grup, pentru că puiul tău e mare acum și se descurcă singurel.

Dar până acolo mai avem zeci și sute de gravide, proaspete mămici sau lăuze care chiar au nevoie să caute un sfat sau o informație sau au nevoie să relateze experiențe personale plăcute sau neplăcute.

Mămico, stai linistită! Mămicile din orașul tău au trecut prin aceleași probleme, știu unde sunt spitalele, cunosc medicii din zonă, știu cum se prepară cea mai delicioasă mâncare pentru diversificare. Nu ești singură, chiar dacă munca pe care o depui este solitară.

 

 

Ei cresc, noi nu mai

Surpriză, unii copii cresc. Se lungesc, cresc în greutate, își dezvoltă vorbirea, fizionomia se schimbă într-una din ce în ce mai expresivă, dezvoltă preferințe de viață, alimentare.

Puii se schimbă sub ochii noștri, devin făpturi umane din ce în ce mai complexe, oameni mari în adevăratul sens al cuvântului.

Și deși pentru părinte copilul lui e unic, marea dezamăgire este că nu poate oferi nimic unic cu adevărat puiului său, de fapt nu-i poate oferi fericire, căci acesta e singurul unicat care contează. Nici măcar sieși părintele nu-și poate oferi fericire doar pentru că e părinte. Deși viața se schimbă radical după ce devii părinte, în esență viața nu se schimbă deloc, acele aspecte care se îmbunătățesc fiind compensate de aspecte care se degradează.

E dureros să-ți vezi părinții cum se trec, dar e dureros și să-ți vezi copilul crescând. Când eram mică vroiam să fiu ca părinții mei, apoi am vrut să fiu de aceeași vârstă ca a copilului meu, dar tot eu am rămas, ce neîmplinire.