Copiii, cele mai frumoase ființe din Univers

Obraji bucălați, ochișori inocenți, mânuțe plinuțe și râsete din inimă. Credința nestrămutată în bine, în iubire și în frumos. Dorința de a fi alături de cei dragi, în ciuda neajusurilor și dificultăților.

Vă este cunoascută caracterizarea de mai sus? Dacă da, înseamnă că știți ce este copilăria, fie că ați rămas copil în suflet, fie că aveți un copil în preajmă.

Când îmbătrânim și devenim din ce în ce mai inutili societății, copiii noștri încă au încredere în noi și ne privesc ca pe niște oameni capabili, care îi pot ajuta când au probleme. Deși deja depășiți de ritmul iute ale vieții și de schimbările necontenite, copiii noștri apelează la noi cu încredere, fie că este vorba de o mică rană, o temă pentru școală sau de dorința de a plânge în brațele cuiva pentru că s-a lovit la un deget.

Copiii ne fac să ne simțim speciali și importanți, în ciuda negativismului din jur. Sunt atât de legați de rudele de sânge, încât ne acordă șanse nesfârșite de a-i iubi, proteja și conviețui. Dacă încercați să fiți prietenos cu un copil străin, ați putea fi dezamăgit: pe cât este de intim cu persoanele apropiate, pe atât este de rece cu străinii.

Pe măsură ce cresc, îi privim din ce în ce mai uimiți. Ce transformare miraculoasă suferă ei chiar sub ochii noștri! Din bebeluși plângăcioși, care mănâncă, plâng și își fac nevoile, din mici creaturi cu care nu te poți înțelege, devin copii. Copii care te ascultă, înțeleg ce le spui, îți oferă o bucățică de biscuite sau îți șterg ochelarii de vedere. Încet încet, cresc și ne iubesc din ce în ce mai mult, își exprimă încrederea și afecțiunea, nemulțumirile și angoasele, devenind, cu fiecare secundă, și mai frumoși decât înainte. Dacă există vreo ființă umană care nu se oprește din a deveni și mai frumoasă, aceea este copilul mult iubit.

Cu toate acestea, ceea ce descriu aici este un ideal. În realitate, nu toată lumea are parte de asemenea nestemate sufletești. Unii copii se nasc bolnavi, pe când alții își ignoră sau resping părinții. Este la fel de adevărat și viceversa, pentru că spitalele gemeau la un moment dat de copii abandonați.

Oriunde este frumusețe, este și multă muncă. Pentru unii, munca și duerea sunt singurele daruri pe care le primesc după venirea unui copil. Uneori, chiar și această iubire pentru cei mici obosește, se frânge sau amuțește, ca orice altă mare iubire a unui om.