Am tot citit despre aceasta carte pe bloguri, in grupurile de Facebook pentru cititorii de carti. Intr-un stil poetic-elevat, descrierile m-au convins ca e o carte placuta de cititori, cu un subiect nu foarte pozitiv, dar tratat intr-o maniera suportabila.
De multe ori m-am gandit la copiii cu boli letale, grele, aducatoare de moarte. Le-am privit trupurile micute, subtiate de boala, chipurile palide, trase, hainutele de spital cu care erau imbracati. Am vazut multe apeluri disperate ale parintilor cu copii bolnavi, si cred ca boala copilului este o incercare cumplita pentru un parinte.
Am crezut ca daca ai un copil sanatos, atunci toti ar trebui sa fie fericiti, completi, ingeresti. Dar culmea este ca in familiile cu dificultati materiale, de consum excesiv de alcool sau aflate sub limita saraciei nu prea apar cazuri de copii atat de bolnavi. Parca ar fi vorba de cealalta fata a unei monezi, despre faptul ca unii le au pe toate iar altii sunt loviti de unicul trasnet care anuleaza orice casnicie, orice relatie frumoasa, orice iubire dintre un barbat si o femeie.
Si totusi, oamenii supravietuiesc si dupa moartea unui copil. Si totusi, si acesti copii merita atentia si iubirea noastre, in ciuda aspectului lor fragil, care ne sperie, in ciuda faptului ca, atat de curand, nu vor mai fi printre noi.
Desi scurta si usor de citit, cartea aceasta m-a invatat cateva lucruri simple. Plus ca ea contine o metafora a vietii traite in cateva zile, asa cum Dumnezeu a creat lumea in doar 7 zile. In doar cateva zile, lumea se poate naste si lumea poate muri. Cand lumea se naste pentru unii, moare pentru altii si viceversa. E crudul adevar, pe care nu avem alta optiune decat sa-l facem suportabil pentru cei dragi noua. SI doar pentru ca unii copii sunt mai aproape de moarte decat multi batrani, nu inseamna ca nu au nevoie de povestile noastre, de dragostea noastra, de noi.
Au nevoie sa nu ne fie teama de ei, au nevoie sa ii tratam normal, au nevoie sa fie intelesi cu problemele lor, simt si inteleg perfect chiar daca sunt atat de bolnaviori. Au nevoie uneori de o mica aventura, de un om bun, pe care sa-l simta aproape. Au nevoie sa stie ca toti suntem muritori, doar in momente diferite, la varste diferite.
Ce usor ne-am nascut, ce usor ne ducem. Cititi Oscar si Tanti Roz. Nu este o carte grea, plina de sfaturi despre cum sa, nu este o carte de self-help, nu dezbate subiecte greoaie, ne spune doar sa avem curaj, ne spune cateva cai prin care ne putem purta mai omeneste, fara frica. Pentru ca rolurile se vor schimba candva, si intr-o zi vom fi si noi precum micul Oscar, care avea atat de mare nevoie de Tanti Roz.
Cartea poate fi cumparata aici: Oscar si Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt.