Ce este o femeie adevarata?, mi-am intrebat tatal, copila fiind. Stiam ca sunt fata si percepeam deja diferenta de asteptari dintre baieti si fete. Trebuia sa stiu din timp la ce sa ma astept. Este femeia care este mama, sotie si femeie in acelasi timp. Este femeia frumoasa in primul rand, si apoi inteligenta, zicea el, om nascut la tara si emigrat la oras, unde a adus cu el mentalitatile taranului oltean roman.
Era si munca platita cuprinsa pe undeva prin afirmatiile lui, ceva ce putine femei de la tara aveau timp sa faca, ocupate fiind cu gospodaria, munca campului si copiii, deseori multi la numar. Si uite asa am crescut, in ideea ca doar femeia care le face pe toate este o femeie adevarata.
Viata unei persoane de sex feminin este marcata de cateva evenimente extrem de importante, precum: prima menstruatie, inceperea vietii sexuale, angajarea in campul muncii, casnicia, nasterea copiilor, etc. Sarcina, fie ea dorita sau nedorita, dusa la termen sau intrerupta, schimba inevitabil psihicul unei femei pentru totdeauna.
O nastere a unui copil este ca o renastere pentru fata care, astfel, devine din femeie, Mama. Si poate nu stiati, dar daca fetei i se iarta mici scăpări, Mama trebuie sa le stie si sa le faca pe toate. Este un salt ontologic, o etapa esentiala, in care femeia devine extrem de vulnerabila atat fizic cat si psihic. Cerintele noi sunt multe si responsabilitatea, imensa, iar standardele vechi raman neschimbate. Desi aspectul fizic se modifica foarte putin, in sensul unui exces de grasime si de oboseala, psihicul femeii se schimba enorm, ca si imaginea de sine si statutul social. Iar timpul pentru sine intra in sac cu totul, de parca nu ar fi existat vreodata, tragand dupa sine, intr-un loc intunecos fara scapare, libertatea femeii de a dispune de timpul ei.
Cat de inevitabile sunt nasterea, boala, viata si moartea, abia acum simte noua mama. Abia dupa nastere intelege cat de mult timp a trecut de cand a fost copila, cat de mult a imbatranit, chiar daca oamenii ii spun ca e tanara. Chiar si cei care ii spun ca este tanara sunt atat de batrani in comparatie cu nou-nascutul. Asa ca mama simte cat de inevitabila este trecerea timpului, si cat de scump platim toate bucuriile, mai ales unii dintre noi.
Bun, si cum ramane cu cei si cele care nu vor deveni niciodata parinti? Sunt ele mai putin femei sau mai putin bărbați? Cum ramane cu cei care nu fac fata testului de stres al vietii si fac din propria familie un camp de lupta? Cum ramane cu femeile afectate de depresie sau alte boli psihice sau tare familiale care comit fapte de violenta asupra propriilor copii? Au fost ele femei adevarate doar pentru scurt timp?
Poate ar fi mai bine sa calculam procentul de adevaraciune al unei femei dupa incheierea vietii acesteia, dar atunci cum o mai putem felicita inca din timpul vietii pe cea care a daruit viata din viata ei? Oare este obligatoriu sa calculam cat de adevarata a fost o femeie in viata ei? Nu cred. In primul rand, indiferent daca a nascut sau nu, femeia este in primul rand om. In al doilea rand, nu avem dreptul de a judeca pe nimeni. Nu in ultimul rand, indiferent de soarta si alegerile unei femei, ea trebuie sprijinita, iubita, ajutata sa ajunga la forma ei cea mai buna, nu la cea mai rea. Pentru ca femeia este, inainte de toate, fiinta umana, si nu un cumul de targeturi de indeplinit.