E plină blogosfera de sfaturi de a reuși la SuperBlog, iar eu, ca bătrânică a competiției, cred că sunt în măsură să vă explic cât de simplu este să luați note mici la fiecare probă. Un loc spre coada clasamentului la Spring SuperBlog 2019 mă îndreptățește să scriu despre cum să ratezi SuperBlogul de parcă nu ai participat niciodată și n-ai un dram de talent de advertiser în buricele degetelor. Și cu toate acestea, am reușit să împușc un premiu I și să mă lipesc cu ocazia asta de un Dislike la pagina de blog. Nu-i bai, asta e viața online.
- Citește brief-ul probelor în diagonală, mecanic. Cuvintele cheie și linkurile sunt așa, ca să fie. Sponsorul este mult mai interesat de traumele tale mentale decât de buna imagine a produselor sale, în care investește timp și bani de mulți, mulți ani. Și este foarte interesat de talentul tău scriitoricesc, de umorul tău la care râd prietenii de pahar de se bat cu mâna pe burtă, decât de un articol creativ dpdv al marketingului.
- Minte, că nimeni nu se prinde că de fapt încerci să impresionezi. Contează pe faptul că nimeni nu știe să citească printre rânduri și să înțeleagă dacă ești sincer sau dacă inventezi povești de adormit sponsorii și cititorii doar pentru că premiile la o probă îți fac cu ochiul.
- Nu te informa despre sponsor, nu cerceta nimic, doar scrie ce-ți trece prin cap. Sigur vei lua o notă mică, dar prea mare pentru munca și timpul investite deja.
- Nu citi articolele câștigătoare, anunțate pe site și pe grupul de Facebook. Doar nu vrei să te simți ca un școlar la școala de creativitate și marketing. Nu, nu ai nevoie de îmbunătățiri constante în stilul de scris. Nici de premii, pentru că tu concurezi doar pentru că ai geniu, omule, geniu!
- Nu fă contestații la note, sunt pierdere de timp și de nervi. Sigur vei fi apreciat la proba următoare, sau la cea care urmează după proba următoare, și tot așa până la finalul concursului.
- Nu citi nimic de pe grupul de Facebook, nici adăugirile sponsorului, nici comentariile participanților. Nu ai nevoie, doar nu concurezi pentru premii, ci ca să te afli în treabă. Închipuie-ți ce s-ar întâmpla dacă te-ar aprecia și premia toți sponsorii. Îți dai seama că ar năvăli tot felul de colaborări peste tine și n-ai mai avea timp de nimic?
- Supără-te pe cei care sunt premiați, ca să vadă toată lumea cât suflet pui în competiția aceasta. Eventual ceartă-te pe messenger cu premianții, ca să vadă și ei cât de mult suferi că nu ai câștigat și să nu creadă cumva că sunt teleleu de capul lor. Mai mult, cere-le o parte din premiu, ca să nu mai fii atât de supărat pe tine însuți.
- Respectă-ți cu strictețe propriile reguli și stilul de scriere, ca și cum ai scrie pentru tine și pentru mama, care te iubește oricum ai fi. La urma urmei, participi ca să fii apreciat așa cum ești, nu ca să te transformi într-un blogger mai apreciat. Cine nu te apreciază așa cum ești, nu te merită. Și nici tu nu meriți premiile, by the way.
- Salivează cu gândul la premii. Ce bine ar fi dacă ai câștiga cutare premiu și ce ai face cu el. Ce bine ți-ar sta într-o excursie în Tunisia, sau cu un expressor de cafea de ultimă generație în bucătărie. Între timp, nu te gândi deloc la articol, că ăla se scrie singur.
- Abandonează competiția pentru că ai luat o notă mică, nedreaptă. Cu siguranță participanții și sponsorii se vor supăra atât de tare, încât vor schimba regulile doar ca să te aibă înapoi. Bașca îți vor da și un premiu pentru cel mai răsunător abandon din istoria competiției.
Vedeți ce simplu este să fii un necâștigător? Pe scurt, trebuie să rămâi fidel propriilor reguli rigide de scris, să mergi înainte cu ochelari de cal, să crezi că este suficient ce ai făcut până acum și să ignori cerințele din brief. Dacă reușești să strecori greșeli gramaticale, de stil și ortografice, plus câteva informații eronate, ultimul loc este al tău, garantat.
Nici acum nu-mi dau seama prin ce miracol am câștigat o probă. Cert este că ideea era veche, frustrarea că nu o pot îndeplini foarte reală, și dorința foarte sinceră. D-aia spun că sponsorii știu să citească printre rânduri. Personal, mă orientez după notele primite pentru a-mi da seama unde am reușit să percutez și unde am eșuat. Recunosc, am eșuat de multe ori, dar nu suficient cât să abandonez sau să împroșc pe alții. Nu știu dacă e bine sau rău, recunosc, am fost foarte comodă ediția aceasta.