Puiul Mamii

Doamna Miau și gașca din Cartierul Nou- capitolul 2

Doamna Miau și gașca din Cartierul Nou- capitolul 1

Oamenii din Cartierul Nou nu erau cu toții răi cu animalele străzii. Unii iubeau pisicuțele și le hrăneau, alții chiar le adoptau în căminul lor călduros. Alţii preferau câinii și voiau ca aceştia să fie răi, pentru a-i proteja de ticăloşi. Deseori, câinii abandonați lătrau zgomotos și se repezeau să muște tocmai pentru a demonstra că sunt câini buni pentru pază, sperând că astfel vor primi hrană, apă şi medicamente.

Doamna Miau avea însă o altă părere. Ea observase cu atenție comportamentul câinilor abandonați și credea că aceștia se comportau agresiv doar pentru a face plăcere oamenilor. Când rămâneau singuri, pe întunericul nopții, câinii și pisicile străzii rămâneau tăcuți și triști. Oricât s-ar fi străduit, oricâți șoareci ar fi prins, oricât ar fi lătrat, noaptea îi prindea singuri și înfometaţi. Erau băgaţi în seamă doar când oamenii nu aveau cu ce să se distreze.

Dintre toți câinii, Doamna Miau remarcase un maidanez bătrân, care lătra mai tare decât toți ceilalți la un

loc. Era un câine din rasa Boxer, pe nume Old. Old fusese alungat din casa stăpânului său, care se mutase la apartament și nu mai avea unde să-l țină. Old fusese toată viața câine cu stăpân, dar acum, la bătrânețe, se trezise abandonat pe străzile Cartierului Nou. Pentru că era un dulău imens, cu piept puternic și picioare agile, unii oameni îl puneau să se lupte cu alți câini.

Old ieșise puțin rănit din ultima luptă cu un alt câine. Un metis de ciobănesc german îl mușcase de umăr, iar rana îi supura şi acum. Din răzbunare, Old începuse să latre și mai tare, mai ales la cei care îl obligaseră să se lupte. Old era un câine blând, dar se înrăise din cauza vieții dure pe care o ducea pe stradă.

– Hei, Old, hai în gașca mea, îi zise Doamna Miau, apropiindu-se de el fără frică.

– Ce gașcă, pisoi prostuț? Nu vezi că nu este nimeni în jurul tău? Aici toți suntem singuri, fiecare e cu treaba lui, răspunse Old, care își lingea cu greu rana infectată.

– Nu și dacă devenim prieteni, câine bătrân și prostovan. Degeaba te chinui să le fii pe plac oamenilor. Dacă vii în gașca mea, din care, este adevărat, fac parte doar eu deocamdată, îți voi da misiuni adevărate, care îți vor aduce satisfacție. Dar pentru început, îți voi vindeca rana de la umăr, răspunse Doamna Miau, încrezătoare.

Și pentru că Old nu o credea, Doamna Miau se așeză pe rana bătrânului câine. Cu ghearele ei miraculoase, scormoni puroiul, curăță rana cu limba ei aspră și apoi se așeză pe aceasta, torcând. Nu știu dacă știați, dar pisicile au puterea de a vindeca tot felul de boli dacă se așează pe organul bolnav și torc. Vibrațiile emanate de torsul pisicilor au puteri terapeutice.

– Hei, nu mă mai doare umărul, spuse Old. Chiar te pricepi, pisicuțo. Îți mulțumesc. Îți rămân dator, cred.

– Cu plăcere, Old. Acum, că ai intrat în gașca mea, ai încredere în mine. Auzul meu fin îmi spune că la trei blocuri distanță un hoț încearcă să fure din cămara unei bătrâne. Acolo își ține, biata de ea, proviziile pentru iarnă. Fii sigur că dacă împiedicăm această faptă, bătrâna ne va fi recunoscătoare pe veci. În acest fel, nu va mai trebui să te lupți pentru hrană, punându-ți viața în pericol.

– Să mergem, atunci, spuse Old.

Au fugit împreună spre locul cu pricina, Doamna Miau șezând cuminte pe grumazul bătrânului boxer. L-au suprins pe hoț exact când spărgea lacătul garajului. Old începu să latre și să mârâie în întuneric, iar Doamna Miau îi sări hoțului în faţă, zgâriindu-i pe frunte litera M. În acest fel, voi ști cine este cel care a încercat să fure mâncarea bătrânei, se gândea Doamna Miau.

Alertați de lătratul câinelui și de țipetele hoțului, vecinii și bătrâna s-au trezit imediat.

– Hei, pleacă de acolo, strigă un bărbat. Unde te crezi aici, netrebnicule?

Hoțul fugi cât colo, iar bătrâna se apropie de cei doi eroi. Nu îi venea să creadă că un câine bătrân și o pisicuță mică îi salvaseră alimentele. Îi mângîie pe amândoi și le oferi carne în untură, pește uscat și apă. Old schelălăi de fericire, căci nu mai mâncase așa de bine de mult timp.

Știai că animalele pot salva vieți umane? Odată, un câine maidanez a salvat un om care se pierduse în munți pe timpul iernii. Până la venirea salvatorilor, acel câine l-a încălzit pe om, salvându-i astfel viața.

Exit mobile version