Odată, acum mulți ani, școala începea invariabil la 15 septembrie, exact după o lună de la sărbătorirea Sfintei Maria sau Adormirii Maicii Domnului. Purtam cu toții aceleași uniforme cu linii albe și albastre și șorțuleț (fetițele), indiferent de școala unde învățam. Prima zi era, ca și acum, o sărbătoare. Ne reîntâlneam cu colegii de clasă, remarcând cât de mult au crescut unii din ei în vacanța de vară.
Doamna învățătore primea cu drag buchetele de flori, ni se prezenta orarul provizoriu și apoi eram liberi să plecăm acasă. În prima zi de școală nu doar copiii mergeau la program. Părinții sau bunicii erau și ei prezenți, pentru a se întâlni cu doamnele învățătoare/diriginte/educatoare, după caz. Prima zi era cu flori, cu reîntâlniri, cu urări de bine și cu bucurii. Prima zi era frumoasă, ca orice început, prima zi era aglomerată, festivă și veselă.
În prima zi de școală, niciun copil nu este răcit sau supărat pentru o notă sau pe un coleg de clasă. Prima zi e doar începutul unui nou an școlar. O întâlnire de grup profesori- părinți- copii care seamănă cu mersul la pădure în gașcă. Cu excepția uniformei, ghiozdanului și rechizitelor obligatorii, atmosfera este de sărbătoare.
Școala în zilele noastre
În zilele de azi s-au schimbat uniformele și manualele. S-a schimbat și orarul copiilor. Au apărut variante de after- school pentru copiii cu părinți ocupați. A apărut varianta step-by-step, cu program mai lung decât programul clasic. Discursul inițial al conducerii nu-l mai menționează pe Ceaușescu și partidul. Preotul este însă nelipsit, în zilele de azi, de la festivitatea anuală de începere a noului an școlar. Ar trebui ca sfinții părinți să binecuvânteze nu doar începuturile, ci și finalul de an școlar. Iar fiecare copil să primească iertare pentru toate micile păcate- neatenția, zburdălnicia, lenea de a deschide cartea, micile contraziceri cu colegii de clasă.
Dacă la începutul anului școlar totți copiii sunt egali și preotul sfintește mințile necoapte, ar trebui ca și finalul să fie la fel de festiv. La urma urmei, ar trebui să premiem copiii doar pentru că au mers la școală, indiferent de ierarhia care s-a stabilit pe baza rezultatelor școlare.
În esență, începutul de an școlar nu s-a schimbat foarte mult. Însă costul frecventării unei școli a crescut semnificativ. Însă ceea ce mă înseninează este deschiderea sufletească a copiilor. Ieri erau încă în vacanță, azi sunt școlari în uniformă, cu program. Iar ei fac această trecree cu naturalețe și seninătate, fără a simți ciuda adulților în fața timpului atât de trecător.
Poate acesta e motivul pentru care începutul anului școlar este o sărbătoare: pentru că cei mici știu să se bucure de el.
Pe vremea părinților noștri, unii copii mergeau pe jos kilometri întregi până la școală. Astăzi avem autobuze care parcurg distanțe mari pentru a duce tinerele vlăstare la școală, în schimb nu mai avem atât de mulți copii.
Așadar, pentru a respira un aer curat măcar în propria locuință, trebuie să respectăm câteva condiții:
Șșșt, copilul citește prima sa carte. Să facem liniște, să mergem 
pe vârfuri, ca să se poată concentra. La urma- urmei, citește prima sa carte! Prima din sutele și miile de cărți pe care urmează să le citească, cu aviditate, cu pasiune, cu lampa sub pătură, cum făceam și noi!
are o formă atractivă, are un schepsis jucăuș și doar câteva rânduri pe pagină. Dar copilului îi place, așa cum îi vor place poveștile nemuritoare cumpărate de ceva timp, cărțile de povești clasice (pe care nu le citește pentru că le știe deja de la grădiniță pe toate, în variantele desene animate sau teatru de păpuși) și orice carte de acum încolo.
După o oră, copilul a terminat cartea și se întoarce la tabletă. Ascultă aceleași filmulețe cu Tom și Angela, vede reclame pe care nu ar trebui să le vadă, joacă același tip de jocuri de îmbrăcat păpușa sau de imitat pisica. Știe să citească, dar preferă tableta, zgomotul, sunetele și imaginile mișcătoare.
răsuflate.
Dar pentru asta am nevoie de un furnizor de cărți serios, care să-mi ofere o mare varietate de 
