Copiii și online-ul
Cred că cei mai mari devoratori de online în zilele noastre sunt copiii. De voie de nevoie, noi adulții folosim online-ul mai ceva ca o a treia mână. Citim rețete, învățăm meserii cu tutoriale video, ne împărțim dreptatea pe Facebook, cerem sfaturi și informații. Iar ei, copiii noștri, copiii altora, copiii în general, mănâncă Internet pe pâine.
Noi i-am învățat așa. Le-am pus telefonul în brațe ca să se uite la desene și muzică atunci când trebăluiam prin casă. Învățătorii îi îndrumă să învețe tabla înmulțirii online, să se inspire de pe net pentru rezolvarea proiectelor școlare. Colegii din clasele primare joacă jocuri în rețea, se sună pe WhatsApp pentru a se auzi și a se sfătui cu privire la jocul jucat.
Ne uităm la ei ca la niște mici zei, dar să nu uităm că sunt copii. Știu să butoneze ca nimeni alții un joc la care noi ne uităm ca la Star Trek, dar notele de la scoală se dau tot la matematică, ecuații, virgule puse la locul corect, capacitate de exprimare și scriere corectă în limba română, sport, muzică, etc. Sunt fermecători când discută între ei ca niște adulți în miniatură, despre unelte, războaie, țeluri de atins, puncte de obținut. Serios, când îi privești jucându-se, mai ales în echipă, îţi vine să mergi pe vârfuri și te uiți la ei ca la niște giganți. Doar pentru că vorbesc despre chestii neștiute nouă, adulților.
Să revenim pe Terra. Dacă le luăm tabletele, telefoanele și PC-urile, copiii noștri redevin copii, adică omuleți cu chef de joacă, poftă de dulciuri, lene la lecţii. Persoane mici, influenţabile și naive. Care lasă comentarii publice adulților în moduri jenant de sincere și curioase. Care scriu agramat pe rețelele sociale pentru că abia au învățat să scrie. Care primesc propuneri indecente pe mesageria privată. Care au nevoie de noi pentru a le explica de ce este, încă, prea devreme pentru ca ei să dețină profiluri publice și reale.
Nu aș restricționa accesul copiilor la online, pentru că netul poate fi foarte educativ. Dar aş restricționa accesul online-ului la copii, la identitatea lor reală, la gândurile lor, la viața lor privată. Nu oricine are dreptul să discute în privat cu un copil pe o rețea de socializare, pentru că se pot naște discuții neplăcute pentru copil. Tableta sau telefonul copilului trebuie verificate periodic de un adult, pentru a se cunoaște activitatea online a acestuia și pentru a se descoperi eventualele abuzuri.
Nu mică mi-a fost mirarea când am citit, în telefonul unui copil, un mesaj de la Momo, sperietoarea la modă anul trecut. Copilul fusese prea speriat și nu spusese nimănui despre mesajul primit. Putea fi mai rău. Putea fi un abuzator, un şantajist sau un alt copil răutăcios. Putea fi un mesaj mincinos, o fraudă sau o informație falsă. Și niciun joc din lume nu îi pregătește pentru lumea reală, cea în care nu dispui de mai multe vieți pentru a repara o singură greșeală.