Mă gândesc la educația sexuală și relațională a copiilor

Noi, adulții, ne simțim cam pierduți în lumea aceasta nouă și pentru noi, plină de zgomote, online, televiziune, internet, tablete, smartphoane și altele. Crescuți la lumina lumânării când ceașcă nu avea chef să ne aprindă becurile sau să dea drumul la căldură în calorifere, unii dintre noi suntem prea mici pentru lumea asta atât de mare.

Pe când noi mâncam hrană pe cartele, aveam lapte doar dacă stăteam la coadă de la 3 dimineața și țigări fumam doar pe ascuns și doar Snagov, Carpați sau Bucegi, copiii de azi nu știu ce tip de lapte să aleagă, că sunt prea multe sortimente. În fața raionului de țigări, și noi, adulții fumători, ne simțim pierduți în timp și spațiu. În ziua de azi, ca să ne alegem hainele, mașina, tipul de televizor preferat, telefonul inteligent în funcție de specificații tehnice, cheltuim mult timp și multă energie mentală.

Dar dacă este să n-avem timp de ceva cu adevărat, ei bine, nu avem timp unii de ceilalți, nu avem timp de relații apropiate. Și asta pentru că au devenit și ele foarte complicate, pentru că oamenii sunt mult mai diferiți în zilele noastre, și au mult mai multe opțiuni decât acum câteva decenii. Faptul că au opțiuni duce la relații la distanță, relații pe Facebook, căsnicii pe Skype, etc. Copii crescuți de bunici, bone, rude, singuri, prin centre de plasament care uneori le oferă mai mult decât ar putea părinții, etc.

Educația sexuală a copilului ar trebui să înceapă cât mai devreme, după părerea mea. Canalul cu filme porno se află la două butoane de telecomandă de canalele de desene animate, uneori. Reclamele de pe tableta copilului sunt uneori destul de sugestive. Pe YouTube nu găsești doar conținut pentru copii, să fim serioși. Așa că mititeii cresc mai repede, dar rămân copii în același timp, adică au nevoie de ghidaj din partea părinților.

Oricum, treaba cu sexul e simpluță, zic eu. E vorba în principal de sex protejat și de auto-protecție în fața pedofililor și celor care abuzează online de copilași. Însă problema cea mare este cum îi ajutăm pe copiii noștri să aibă relații frumoase cu cei din jur? Cum îi pregătim pentru familiile viitorului, pentru prieteniile din viitor, pentru joburile care vor fi atunci? Cum îi învățăm pe cei mici să fie echilibrați emoțional în relațiile cu ceilalți, mai mici sau mai mari? Lăsăm totul la voia întâmplării sau ar fi totuși necesare ore de relaționare psihologică, de recunoaștere a unui bărbat neserios sau profitor, de formare a unor mecanisme de apărare contra bullying-ului emoțional, abuzului psihic sau fizic venit din partea celor apropiați?

În prezent, psihologul școlar este ceva opțional, adică copilul este îndrumat de cei mari sau se duce singur, uneori din curiozitate. Însă cine îi va învăța pe băieți să se comporte ca niște gentlemani și pe fete să nu se îmbete de la prima întâlnire? La așa ceva mă gândeam de fapt, la un Cod al Bunelor Maniere în Relațiile de Cuplu, pentru că sunt mulți bărbați și femei care ar avea nevoie….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.