Puii mamii, sanatosi, voiosi, cuminti si frumosi

Puiul mamii nu e doar unul, chiar daca am nascut amatoriceste, o singura data, inaintea erei noastre. Am ramas mama, dar mi-am extins arealul fiintelor iubibile la fiintele necuvantatoare, cu blana, solzi sau pesti. Familia nu se reduce la rudenia de sange, ci si la sufletele care s-au gasit pe strada sau online, prin cunostinte sau pur si simplu au fost cautate, iubite si regasite.

Ne toleram reciproc, ne apreciem, sper eu, ne ascultam si ne tinem companie. Suntem 10 in total, cu tot cu mine, singurul uman, biped, cu creierul mare. Ei, puii mamii, sunt deocamdata 2 mate, 5 pesti si 2 pasari. Eu vorbesc, ele miauna, ciripesc sau doar inoata pe muteste. Unii imi ofera confort si siguranta, altele pura satisfactie vizuala, iar pasarile imi incanta auzul si vederea.

Am fost mamica de necuvantatoare de cand ma stiu, si cand oamenii m-au trimis in colturi intunecate, pedepsita pentru pacate de ei imaginate, animalutele m-au primit in lumea lor fara sa ma judece, fara sa ma agaseze cu pretentii infinite, fara sa-mi ceara sa ma multiplic, suprasolicit, sa ma fac una cu pamantul, pres de picioare colturoase, m-au lasat in voia mea, libera si uneori singura, mi-au hranit sufletul si nu m-au jefuit niciodata cu nimic. Atat de putin mi-au cerut, si atat de multe mi-au oferit.

Puii mamii sunt pretudindeni, asteapta sa fie iubiti, asteptati, hraniti si respectati. Sunt liberi sa se plimbe daca vor si revin din proprie initiativa, revin cand le chem, isi recunosc numele si il accepta, stau acolo cuminti, nu ma resping, nu ma parasesc. Nu ii vad nicicand ca un impediment si nu ma gandesc cate pierd doar pentru ca ii am in grija. Suntem cu totii naufragiati pe o arca a noastra, suntem baieti si fete, cupluri si singuri, dar toti impreuna, in acelasi loc, in comuniune. Nicicand nu am avut atata incredere intr-o mata, de parca am fost sortite sa ramanem impreuna, sa stam la distanta fizica dar sa ne imbinam nevoile, sa nu ne parasim una pe cealalta, sa devin eu mai pisica si ea mai om.

Nicicand nu am iubit un om atat de mult si nu am fost mai dezamagita de toti oamenii, de inchistarea lor, de scarba cu care nu-si deschid inima, de felul in care modeleaza vieti si destine de parca chiar cred ca vreunul dintre ei ar conta mai mult ca altul. Nicicand iubirea nu a fost mai amara, mai grea, mai respingatoare. Familia umana, iata sursa tuturor nefericirilor noastre, motivul pentru care ingradim drepturile necuvantatoarelor, raspunsul la incalzirea globala, motivul pentru care ne mor animalele salbatice, da, de acolo a pornit totul. De la faptul ca Adam nu suporta, nici in zilele de azi, un cauciuc pe pretiosul sau serpisor. Doar nu credeati ca sarpele biblic era un sarpe adevarat, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.