O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă- Ioana Chicet-Macoveiciuc (recenzie carte)
Am citit de curând prima carte a Ioanei Chicet-Macoveiciuc, „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă”. Cartea este despre părinți și copii, despre naștere, greutăți și soluții.
Scrisă într-un stil clar, pe înțelesul tuturor, dintr-o perspectivă personală dar totodată conținând sfaturi generale, utile viitoarelor mămici și celor care interacționează cu o viitoare mămică, „O să te țin în brațe…” este o carte încurajatoare, optimistă, pe alocuri haioasă, care tratează cu seriozitate tema maternității și a copiilor mici. Cartea poate fi cumpărată online de la editura Libris click aici.
Ce am apreciat la această carte:
– optimismul cu care tratează probleme esențiale pentru o viitoare mămică, precum: temuta naștere, fie ea naturală sau prin cezariană, relațiile dintre parteneri după nașterea copilului sau copiilor, felul în care gestionează problemele inerente copilăriei, precum micile îmbolnăviri, tantrumurile, comunicarea dintre adult și un copil mic
– sfaturile foarte utile pentru cei care interacționează cu gravidele, lista pentru nașterea la spital, micile suprize pe care le poate avea o femeie însărcinată care merge pe stradă, felul în care se distanțează de modelele tradiționale rigide de creștere a copiilor, faptul că insistă pe ascultarea și respectarea copilului: faptul că micuțul are doar 75 de centimetri lungime nu înseamnă că nu știe când îi e foame, frig, sete sau are vrea să fie luat în brațe
– este o carte non-ficțiune, care tratează problemele clar și răspicat, fără înflorituri romanțioase, despicând problema și găsind soluția. Dacă mama mea ar fi trăit, cred că mi-ar fi vorbit exact cum a scris autoarea în această carte, explicându-mi pe înțeles ce trebuie să fac ca să fie bine
– nu este adepta niciunei idei fixe: nu impune alăptarea obligatorie, oferă variante la alăptarea naturală, nu este adepta nașterii naturale indiferent de consecințe, oferă sfaturi practice pentru calmarea frustrărilor inerente atât din partea bebelușului, dar și din partea proaspeților părinți
– este realistă și recunoaște cât de mult i-a schimbat viața maternitatea, proces pe care mulți îl subestimează (ce mare lucru să stai acasă și să ai grijă de un bebeluș?, sau în câteva luni crește și nici nu o să simți că ai copil în casă)
– tratează cu aceeași seriozitate mămicile, dar și copiii. În cărțile tradiționale, mama este descrisă ca îngrijitor al copilului, adult responsabil și atoateștiutor. În această carte vedem că putem fi mama-partener, că un copil nu este un animal de companie pe care trebuie să-l îngrijim, ci o personalitate umană în devenire
– nu încearcă să impresioneze, ci să ajute. Și chiar ajută: oferă sfaturi realiste, clare, exemple personale și sinceritate (mie mi-a lăsat impresia că este o carte sinceră). Dacă aș fi citit despre diversificare înainte de naștere, cred că aș fi ales alimentele cu mai multă înțelepciune.
Singurul neajuns este că nu am citit cartea aceasta la timp, înainte să devin părinte. Oricum, nu cred că aș fi înțeles mare lucru, pentru că experiențele personale sunt diferite și puțină lume acceptă sfaturi în domenii atât de intime, unde toți vrem să fim mici Dumnezei.
Dar pentru fetele tinere care au o minte deschisă, cartea este un exemplu de bun simț și naturalețe pentru femeia care, până mai ieri, alerga liberă prin lume, pentru ca peste un an să se trezească prizonieră a puiului de om. Nu e dracul atât de negru, ne spune Ioana Chicet-Macoiveiciuc, mai ales dacă te pregătești sufletește pentru marea încercare chiar citind „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă”.