Nu e chiar așa rosy cum se spune…
Sarcina nu e așa rosy cum se spune, mi-a spus o viitoare mămică. Deși în mediul online circulă fotografii drăguțe cu nou-născuți și proaspete mămici aranjate și machiate, deși vedem cât de bine arată Kate Middelton după a treia naștere, pentru noi, celelalte femei, sarcina poate fi o primă probă dificilă.
Majoritatea viitoarelor mămici iau în greutate destul de mult. Unele au dureri de spate, altele au dureri de dinți, puls sau tensiune crescute ca valoare. Printre alte neplăceri ar fi urinarea deasă, poftele inexplicabile și oboseală, multă oboseală. În timp ce organismul lor trebuie să trăiască pentru doi, lumea din jur funcționează la aceeași parametri. Viitoarele mămici pot simți că au devenit mai lente și nu mai pot ține pasul cu schimbările din jur.
În spatele fotografiilor cu mămici fericite de nou-născuți stă de multe ori o familie suportivă. Un soț înlelegător, o mamă implicată sunt ingrediente esențiale pentru starea de bine a mămicii. Dar cum rămâne cu noi, celelalte, care nu apărem în fotografii decât accidental, chinuindu-ne să zâmbim la cameră? Cu nopți nedormite în spate, cu corpul îngreunat de kilograme în plus și muncă fizică, unele din noi cedăm și ne plângem pe unde apucăm, deseori la străini.
Când se termină greul?
Perioada dură a maternității nu este sarcina și nici primele luni de viață ale nou-născutului. Perioada de adaptare, șocuri, stres se prelungește ani după ani, spre marea uimire a mămicilor, care nu au știut cât de greu au crescut.
Nu ai timp să vorbești la telefon. Nu ai timp să faci un duș. Nu poți ieși din casă decât cu cel mic după tine, dacă stai singură cu el. Ajutoarele mai mult te dărâmă decât de susțin, pentru că fiecare vine cu propriile frustrări în viața ta, cauzând și mai mult stres. Cu nervii la pământ, picând de oboseală, tot ce auzi este: ai răbdare. Crezi că sentimentul de a opri urletele celui mic aruncându-l pe geam sau trântindu-l în pat sunt specifice unei mame nebune, dar afli cu stupoare că nu ești singura. Mama sau soacra nu vor recunoaște asemenea trăiri, dar străinii de pe Facebook vor fi mai sinceri.
Stresul maternității este incredibil. După 9 luni în care a fost doar al tău și a depins doar de tine, puiul mamii devine individualitate cu existență proprie, la care are acces familia lărgită. Din fetus, el devine copil, iar copilul este în atenția și responsabilitatea întregii societăți. În fotografii poate ești doar tu și cel mic, dar în realitate, mama și copilul devin puncte de interes pentru întreaga societate.
Mama, copilul și ceilalți oameni
Felul în care te descurci cu mititelul are impact asupra întregii familii, de la tată la socri. Dar fiecare etapă va trece. Pe ici pe colo, apar și surprize plăcute și sentimente incredibile de gratitudine față de soarta care te-a binecuvîntat cu un copil sănătos. Azi îți va oferi un biscuite din mânuța lui iar peste câțiva ani un carnet de note mulțumitor. Sau îți va șterge ochelarii cu propriile mânuțe.
Viitoarele mămici s-au aventurat într-o experiență teribilă și fantastică în același timp. Dacă sarcina le face asemănătoare, nașterea copilului trimite fiecare mămică înapoi pe drumul ei unic, mai mult sau mai puțin marcat de nefericiri și victorii.
La final, descoperi că anduranța la efort fizic și psihic își pune amprenta pe felul în care te vei descurca cu cea mai importantă persoană din viața ta, singura care ți-a simțit inima pe dinăuntru. Și vei face asta fără ca ceilalți să se simtă neglijați sau dați la o parte.
Învăț multe pe grupul de Facebook Educație cu Blândețe, pe care îl recomand viitoarelor mămici și mămicilor de copii mici.