Puiul mamii și puiul tatii

ilustratie femeie insarcinata responsabilitate parintiSursă foto: Facebook

O mamă își poartă copilul 9 luni în uter, dar un tată poartă responsabilitate copilului pentru o viață.

Această ilustrație a fost folosită în ideea că reponsabilitatea unui tată depășește plata facturilor și că rolul lui în creșterea copilului este mult mai mare decât cel aparent. Tatăl este prezentat în prim plan, dotat cu un creier supra-dezvoltat în care copilul este așezat ca într-un uter, iar mama este în plan secund, aparent purtându-și sarcina, lipsită de griji și responsabilități. Așa să fie oare?

Deși scopul ilustrației este prezentat ca unul pozitiv, acela de a stimula implicarea taților în creșterea copiilor, ceea ce e un lucru bun, ilustrația în sine îmi atrage atenția asupra mamei aflate în plan secund. Bine, am înțeles, tatăl e creierul familiei, principal aducător de venituri, dar oare există vreo mamă care nu-și face griji pentru copil după naștere? Există vreo mămică ce nu se gândește responsabil la viitorul copilului ei? Există cazuri și cazuri de ambele părți, există atât mame iresponsabile cât și tați ireponsabili, dar nu putem face o statistică exactă a acestora.

Într-adevăr, atunci când mama este însărcinată, tatăl cade cumva pe locul doi, pentru că de la ea se așteaptă livrarea pe lume a unui copil sănătos, fie el băiat sau fată. Însă rolul pasiv al tatălui se termină imediat după naștere, el putând să se implice activ în creșterea puiului de om. Și cu atât mai mult rolul pasiv al mamei se schimbă complet, pentru că un copil în uter este mult mai puțin solicitant decât un copil nou-născut.

Dacă nu ar exista în societate concurența dintre bărbați și femei- de la cine câștigă mai mult la cine este mai important în viața copilului, această ilustrație nu și-ar fi găsit rostul. Că biologia a făcut ca femeile să poarte sarcina e una, dar că oamenii simt nevoia să reducă rolul femeii la a purta o sarcină, e cu totul altceva. Însă ceea ce vedem în imagine e purul adevăr, atât istoric cât și actual. Din cele mai vechi timpuri, femeile au fost jefuite de acest dar prețios al maternității, multe fiind private de o maternitate fericită prin diverse metode.

Nu, războiul sexelor nu este prezent doar până când partenerii se aleg în vederea căsătoriei. Războiul sexelor continuă și după nașterea copiilor, și în timpul căsătoriei, și după finalizarea căsătoriei. Acum bineînțeles, depinde și cei cei implicați în război. Dacă bărbatul vede în femeia împreună cu care a conceput un copil un simplu instrument al realizării lui personale, fără să înțeleagă că și ea este o ființă conștientă care gândește și simte responsabilitate față de copilul lor, atunci războiul acesta inutil și dur poate fi fără sfârșit.

Lasă un răspuns